vineri, 24 aprilie 2020

ELENA MARIN - ROMÂNIA - VERSURI

















"GÂNDUL MEU"
Strabat văzduhul, cu
privirea
Si mă gândesc, departe
Pastrez în suflet, tristețea
Ca, viata ni-i deșarte.
Dacă, ni-e sufletu înrăit
Uitam si de credință
Mă-ntreb, unde vom ajunge
Fără dragostea, de semen
Si fără, de umilință.
Lumea, e tot mai haină
Si-aduna, pe cât poate
Zece vieți, parcă-ar trăi
Își strâng, averi si bogații
Dar, uită de al lor frate.
Omule, ce strângi într-una
Si îți faci, averi, palate
Veșnic, nu ești pe pământ
Tot aici, le lași pe toate.
La suflet, nu te gândești
Într-una, îl chinuiesti
Omule, ce lacom esti
Strângi mereu si agonisesti.
Când pleci, din această lume
N-ai, să iei nimic cu tine
Totul, pe pământ rămâne
Când ajungi, în vesnicii
Degeaba, te vei cai.
Nimic, nu mai poți, schimba
A fost, alegerea ta
Bine, era să ai măsura
Versetele, din Scriptură.
AUTOARE ELENA MARIN
20.10.2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DUREREA DESPĂRȚIRII - Autor: K.E.Nycollas ( proză scurtă care se va putea lectura și în volumul în lucru ,,ZBOR FĂRĂ ARIPI”)

În sufletul omului, în decursul vieții, se cuibăresc diferite tipuri de dureri, cauzate de diversele evenimente trăite. În urma fiecă...