ELENA MARIN - ROMÂNIA - VERSURI

"GÂNDUL MEU"
Strabat văzduhul, cu
privirea
Si mă gândesc, departe
Pastrez în suflet, tristețea
Ca, viata ni-i deșarte.

Dacă, ni-e sufletu înrăit
Uitam si de credință
Mă-ntreb, unde vom ajunge
Fără dragostea, de semen
Si fără, de umilință.

Lumea, e tot mai haină
Si-aduna, pe cât poate
Zece vieți, parcă-ar trăi
Își strâng, averi si bogații
Dar, uită de al lor frate.

Omule, ce strângi într-una
Si îți faci, averi, palate
Veșnic, nu ești pe pământ
Tot aici, le lași pe toate.

La suflet, nu te gândești
Într-una, îl chinuiesti
Omule, ce lacom esti
Strângi mereu si agonisesti.

Când pleci, din această lume
N-ai, să iei nimic cu tine
Totul, pe pământ rămâne
Când ajungi, în vesnicii
Degeaba, te vei cai.

Nimic, nu mai poți, schimba
A fost, alegerea ta
Bine, era să ai măsura
Versetele, din Scriptură.
AUTOARE ELENA MARIN
20.10.2019