IOANA CONDURARU - ROMÂNIA - DUBII

Dubii
Conduraru Ioana

Mereu sperat-am la iubire
Și la o liniște deplină
Pentru ca Țara mea, divină,
Să aibă veșnica lumină.

Răsfoiesc paginile-alese
Citind istoria străbună
Voind a scoate -n evidență,
Că nația îmi e română,

Și nu vreau s-o știu rătăcită
Prin zeci de pagini prăfuite!
O pregătesc iarăși de ,,nuntă"
Punându-i ,,straie" aurite.

Câtă cerneală curse-n taină!
Cât sânge curse pe pământ
Să fim aici fără de teamă
Înalțând palate din cuvânt!

Dar dubii am simțit mereu
Când alții-au aruncat mănușa,
Spunând că nu e Dumnezeu
Și noi suntem precum cenușa!

Nebuni sunteți și dacă vreți,
Citiți hrisoavele srăbune
Pentru a vedea că-n judecăți,
Ne-am câștigat ziua de mâine,

Și-n lupte am lăsat pe câmp,
A tinereții frumusețe
Ca să avem acest pământ,
Unde să ne mai dăm binețe.

Nu-s dubii, ci un adevăr
Necontestat de alte ,,triburi"
Căci numai Dumnezeu din cer,
Datu-ne atâtea începuturi!

I.C.
24-04-2020
Cu gratitudine mereu pentru dumneavoastră suflete frumoase!
Să fiți binecuvântați oriunde v-ați afla!
Nu uitați:
Iubiți pentru a culege frumusețea din astre!