ANETA PIOARĂ - ROMÂNIA - CRIMA DE LA ÎNTORSURA BUZĂULUI - ACTUL - II - SCENA - IV

                                                          ACTUL II

                                          

            SCENA IV

            După patru ani și jumătate de la moartea lui Gheorghe și a Nastasiei. În bucătărie, acasă la Elena și la Gheorghe sunt:  Elena, Costanda și Olguța (acum elevă la liceu)

            Tincuța, fetița lui Gheorghe și a Elenei se joacă cu un tractor,  jucărie. Olguța o învață cum să-l conducă cu telecomanda.

            OLGUȚA -  Apasă aici! (îi arată un buton)

Tincuța apasă și tractorul merge prin casă singur spre bucuria fetiței.

            TINCUȚA - Ce bine ar fi dacă  tăticul meu ar conduce tractorul...( lasă telecomanda și se uită la mama ei) Unde e tatăl meu? Miruna are tată, Ionelia are tată, eu nu...(dă din umeri)

            COSTANDA – (se uită tristă la fată) Lasă, draga mamaiei, că o să ai și tu tată, ai să vezi.

          TINCUȚA - Da mamaie, vine?(se alintă agățându- se de fusta largă a Costandei)

            ELENA - (încet)     N-o mai amăgi și matale! Te rog!

            COSTANDA -  N-am mai fost de mult, cred că azi mă duc, mă duc...

            ELENA - Unde te mai duci bre?

            COSTANDA - Mă duc pe acolo pe unde l-am găsit pe Gheorghe... nu știu, parcă mă    cheamă cineva, cred că sufletul lui Gheorghe...

            ELENA - (rămâne uimitâ câteva momente) Dacă crezi matale, du-te! E frumos afară, e uscat pământul, poți să colinzi cât vrei...

Costanda iese.

 OLGUȚA - Săraca, țața Costanda, cum o fi sufletul ei ... Cred  că se mai ia cu Tincuța, altfel ar fi murit până acum ... Ce urme să mai găsească ea după atâta timp

ELENA - Nu știu, nu o putem opri, e dorința ei , poate așa îi mai trece dorul...

Se aud bătăi în ușă. Olguța merge să deschidă ușa.
   OLGUȚA -  Intră, intră țață Măriuță!

MĂRIUȚA -  Bună ziua! Ce faceți ? Vă jucați cu isteața asta mică ? Cine i-a adus tractorul?

            ELENA - Sora mea, când a venit acum o săptămână, dar i-am dat eu banii, bineînțeles, că doar n-are ea bani de jucării pentru fata mea...

            OLGUȚA - (oftând) Noi nu prea am avut jucării, mama a făcut mereu economii ca să ne dea la școală. Asta mică, răsfățata asta de Tincuța, are fel de fel (se uită  cu jind într-un colț unde se află diverse  jucării, păpuși, ursuleți ...)

            MĂRIUȚA - Am venit să-ți spun că vin și mâine să te ajut la cules, și poimâine. Ai om la tractor? Că tare ar veni și Avram al meu, ne trebuie bani  ca să ducem copilul la doctor.

            ELENA - Am, am, vine Matei, se învoiește, treaba lui, ca să-i dau și lui tractorul să tragă lemne.

            OLGUȚA - (se uită pe furiș la Elena) S-o fi săturat și el de singurătate, prin pădure singur, acasă singur...

            MĂRIUȚA -  Dacă nu venea el, mergea Avram al meu, că nu se mai duce la pădure, ieri era să cadă un copac pe el...

ELENA - Să vină și el, că avem ce face. Tăiem și ciocanii, și apoi el e mai puternic, încarcă cu Matei , iar noi tăiem ... bine?

            MĂRIUȚA – Bine, atunci mâine dimineață. Țața Costanda rămâne cu fata, că doar n-o s-o iei pe câmp , că e frig,   răcește...

            ELENA - Cum s-o iau ? E așa sensibilă! Apoi, soacra mea e și ea bolnavă, nu vreau s-o mai trudesc. Ea rămâne cu fata și ne face mâncare.

MĂRIUȚA - Dar acum unde o fi ? Am trecut și pe la ea, dar era ușa încuiată.

            OLGUȚA -  A fost cu noi, aici, dar când a plecat ne-a zis că se duce în râpă la Frăsinet să se mai plimbe pe acolo... Ce-o fi în capul ei... ce urme să mai găsești, acum după aproape cinci ani? N-au scormonit ăia atunci.

            MĂRIUȚA – (dă din umeri) Săraca... plecăm mai dimineață că se usucă ciocanii de soare și se sfărâmă mai târziu, hî?                                                                                         

 ELENA -  Da, da!

            Măriuța iese. După câteva clipe se aud din nou bătăi în ușă. Intră fără să mai aștepte vreun răspuns.

            MATEI - Bine v-am găsit,  fetelor! Ia uite-o și pe asta mică ce preocupată e de tractor. Cine i l-a cumpărat? De ce tocmai tractor, ce e băiat?

            ELENA - I-am povestit că tatălui ei îi plăceau tractoarele, apoi îi tot dă roată tractorului nostru prin curte și vine mereu mânjită de unsoare...  Am certat-o și ce crezi că  mi-a zis ,,Vreau și eu un tractor al meu, curat, să mă învăț să conduc tractorul ca tatăl meu;, Și i-am cumpărat un tractor ...

            MATEI - Ce faci mâine, mergem la porumb? Dacă merge și alde Măriuța, terminăm toată treaba.  Se strică vremea, a spus la televizor. Numai mâine pot să merg, mă așteaptă o groază de treburi.

            ELENA - Bine, numai mâine  și poți să iei tractorul, că eu am alte treburi pe aici, pe acasă. Poți să cari câte lemne vrei cât mai e vremea bună.

            MATEI -  (o urmărește cu drag pe Tincuța, dar ea nu-l ia în seamă, își vede de tractorul ei)

            ELENA - (îl conduce până la ușă și se întoarce repede) Tincuța, ești supărată pe nenea Matei?

          TINCUȚA - Nu, nu, dar am multă treabă... lasă-mă!

            OLGUȚA -  (se uită zâmbind la ea) Ce preocupată e!     ( încet, Elenei) Mi-e milă de Tincuța!

            Intră pe ușă Costanda, mama lui Gheorghe, cu capul sus și fața mai luminată. Scoate de  sub haină un pat de pușcă, plin de pământ încă ud. Elena și Olguța rămân împietrite.

            ELENA -  Ce-i cu ăsta mamă soacră, unde l-ai găsit? (îl ia în mână și-l analizează) Nu-i putred, cineva l-a desfăcut, trebuie să fie și cealaltă parte a puștii, unde l-ai găsit?  

            COSTANDA - În râpă, acolo unde l-am găsit pe Gheorghe...

              ELENA - Asta-i pușca cu care a fost împușcat.. asta e... sigur... trebuie să fie și celelalte părți ale armei... o mai fi cineva la Post la ora asta? Mă duc repede! (își aruncă ploverul se duce în dormitor, vine cu un pardesiu, îl îmbracă, își ia și pantofii de lîngă ușă și iese cu patu de pușcă înfășurat într-un ziar.)

              TINCUȚA - ( care n-a luat în seamă lemnul murdar adus de Costanda) Hai, hai mamaie să-ți arat cum merge tractorul!

              OLGUȚA-  (nedumirită) Rămâi matale cu fata țață Costandă, că eu trebuie să plec, e târziu! Am lecții de făcut. La revedere, Tincuța! Sărut mâna , mătușă Costandă!

              Olguța iese, Tincuța se joacă cu tractorul în continuarie, iar Costanda se uită la ea, dar gândul îi e tot acolo în râpă. După câteva minute intră Elena buluc pe ușă.

              ELENA -  Au rămas lemn, au zis că suntem pe drumul cel bun, mâine dimineață pleacă ei acolo să caute.

              COSTANDA - (se așază în genunchi cu fața la icoana din perete, își face cruce, spune în gând o rugăciune, apoi se întoarce către Elena, care,  în spatele ei, se închinase și ea) Doamne ajută-ne! Doamne ajută-ne!

              ELENA - Abia aștept ziua de mâine seară să văd ce găsesc ăștia... acum haideți la culcare, că mâine avem oameni la treabă și trebuie să fim odihnite.

              COSTANDA - (ieșind) Vin mâine dimineață să stau cu fata, noapte bună!

              ELENA - (o ia de mână pe Tincuța, aceasta pune telecomanda tractorului pe cabina tractorului) Hai, hai iubita mamii , uite ai obosit, hai în dormitor !

              TINCUȚA - Mamă, eu vreau, ca poliția să-l împuște pe omul acela care l-a omorât pe tatăl meu.

                 ELENA -  De ce, mă Tincuța?

              TINCUȚA - Așa , ca să nu mai aibă nici copii lui tată!

              Elena nu știe ce să-i răspundă. Este gata să  spună că ea totuși are tată, dar că îi pare rău după Gheorghe și e de acord să fie și criminalul  împușcat. Se uită la ea.

              ELENA - Așa va fi, cum zici tu! Acum, hai la culcare!

               Intră amândouă în dormitor. Câteva momente scena e goală .

                                                    CORTINA