PRIN CEAŢA DIMINEŢII
Prin ceața dimineţii, ochii mei scrutează...
Spre vârf de Retezat, spre creste de Parâng!
Simt sufletul cum doare și visează,
Şterg ochiii-mi triști care acuma plâng!
Pe gene, stropii de ceață, se coboară
Pe frunte, o cunună de nori, se conturează
Spre cer, imaginația, îmi construiește o scară,
Spre îngerul ce mă veghează!
E tulbure azi zarea și pare întristată!
Dar nu mă tem, către amiază va zâmbi...
Pe care soarele să nu îl poată izgoni!
Kessy Ellys
Nycollas / Petroșani
24.08.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu