Notă (auto)biografică
Ioan Peia
Născut în 1952, comuna Malu, Jud. Giurgiu, unde a urmat
şcoala primară. A urmat Liceul Economic din Giurgiu, califi-
cându-se într-o meserie, în care nu şi-a contabilizat
niciodată
decît eşecurile.
Absolvent, ulterior, al Fac.
Electronică şi Tc.
„Compune” poezie de la vârsta de...
5 ani ! Mama i-a povestit
că, pe atunci, îngâna, peltic,
următoarea strofă :
„Coală-te,
băiete,
Numa
putulos,
Iaca
momonoiu
Ţe
faţe pe zos”!...
Va fi auzit-o de
undeva, cu toate că deseori l-a încercat or-
golioul
nemărturisit că, poate, cine ştie, va fi fost el genialul
autor al acestor
precoce întocmiri poeticeşti. Un fel de reflex
timpuriu al viitoarei
înclinaţii către o viziune mai puţin
prag-
matică asupra
lumii. Oricum, tentaţia de a glăsui în versuri
s-a păstrat
de-alungul şi de-a latul existenţei, materializân-
du-se în o seamă de
ziceri, de nuanţă lirico-meditativă.
În 1991, scoate, pe cheltuială
proprie, un ziar, de accentuată
nuanţă politică, numit „Opinia”, pe care-l scrie
în proporţie
de 80%. Şi care a avut fulminanta
longevitate de...un număr!
Efemera şi liliputana întocmire
mediatică milita, naiv, pentru
o... lume nouă. Deh, toate-s vechi şi la
fel de perfide, lucru
pe care-l afli după ce te mai
luminezi un pic la naturel!
A urmat apoi o colaborare sporadică
la ziarul „Cuvîntul liber”.
În 2005, publică o carte de poezie,
intitulată „Cîntece de dra-
goste şi pierzanie”, tipărită la
editura locală „Tentant”.
Şi iată că, după mai bine de zece ani,
se repetă făptuirea, în
convingerea că, printre atîtea vociferări,
mai mult sau mai pu-
ţin demne de a fi luate în
seamă, încă una în plus nu poate
adăuga nimic
nociv la rumoarea generală. Şi-ar consuma,
doar, angoasele metafizice, inserîndu-le între filele unei cărţi
care nu ar avea decît minimala vină
că există!...
i.p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu