ACTUL III
SCENA II
Acțiunea se petrece într-o sală
de judecată. La masa mare de pe podium nu e nimeni.
La o altă masă laterală mai joasă
grefiera răsfoiește un dosar. În fața băncilor din sală un pupitru pe care este
Biblia. În prima bancă sunt: Elena, Costanda și Olguța. Printre figuranți, în
banca a treia se află Matei.
PERSONAJELE:
ȘERBAN IONESCU- judecător,
președintele completului de judecată
POPESCU DINU- procuror
BLANĂ IFRIM - inculpat , presupusul ucigaș
TREPĂDUȘ COSMIN - șeful de post
PENTELEU ELENA - soția mortului, a lui Gheorghe
PENTELEU COSTANDA - mama mortului
DOCHIȚA - mama Nastasiei, cea care s-a spânzurat
GREFIERA -
Pe ușa din fundul podiumului intră
membrii completului de judecată și procurorul. Sala se ridică în picioare.
Președintele salută.
IONESCU - Bună ziua!
SALA - Bună ziua!
IONESCU - Luați loc! (se întoarce
către polițiștii ce stau lângă ușa laterală) Aduceți acuztul!
Cei doi polițiști ies și revin cu
Ifrim în lanțuri, pe care îl conduc în
boxa acuzaților. Grefiera înmânează dosarul președintelui și face prezența
martorilor.
GREFIERA - Trepăduș Cosmin, Penteleu Costanda, Penteleu
Elena.
IONESCU - (citește) Acuzatul Blană Ifrim este adus în
fata Instanței judecătorești pentru acuzația de omor calificat în dosarul nr. 243
din 25 martie 2001, care cuprinde împușcarea lui GHEORGHE PENTELEU al cărui
cadavru s-a găsit după trei luni după săvârșirea crimei, în râpa de la Frăsinet
, în apropierea com Iscani. Acum , după
4 ani, s-au reluat cercetările și s-a găsit arma crimei. S-au pus cap la cap
toate dovezile și s-a constatat că Blană Ifrim este ucigașul. Trepăduș Cosmin
ieși în față, pune mâna pe biblie și repetă după mine. Jur să spun adevărul și
numai adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu.
TREPĂDUȘ - Jur să spun adevărul și
numai adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu.
IONESCU - Spune, cum s-au derulat cercetările?
TREPĂDUȘ - Acum două luni, a venit
la post, mama mortului, Constanda Penteleu, care ne-a adus un pat de pușcă, pe
care l-a găsit în râpa de la Frăsinet, unde am găsit cadavrul fiului ei. A doua
zi am descins în zonă și am găsit și incărcătorul puștii cu pricina. Unul dintre agenții de poliție a adus apoi, cartușele găsite în casa lui Ifrim și
gloanțele scoase din capul victimei, al lui Gheorghe. Am anunțat procuratura, a
venit d-l procuror Popescu Dinu la fața locului și am tras concuziile, după
care s-a repus pe rol dosarul .
POPESCU - procurorul - Tot ce a declarat aici , seful de post este
adevărat, gloanțele cu care sunt încărcate cartușele găsite în casa lui ifrim
sunt identice cu cele scoase din capul mortului de către doctor, deci el este
ucigașul.
IONESCU - Penteleu Elena, ieși în față , pune mâna pe
Biblie și repetă după mine, jur să spun adevărul și numai adevărul și să nu
ascund nimic din ceea ce știu.
ELENA - Jur să spun adevărul și numai adevărul și să
nu ascund nimic din ceea ce știu.
IONESCU - Spune ce știi!
ELENA - Știu că Ifrim a spart casa
lui nea Coman atunci când noi îl căutam pe Gheorghe. Știu că stătea fugar, dar
l-au găsit și l-au închis.
IONESCU - Dar cu bărbatul tău avea vreo legătură , îl
lua cu el să-l ajute la treabă?
ELENa - Îl lua câteodată, dar mai des umbla cu
pădurarul, Matei, îl ajuta la pădure, la tras lemne, la încărcat... Mai mult nu
știu, să spună el aici ce a avut cu omul meu de l-a omorît.
IONESCU- Dezlegați-l pe acuzat!
Polițiștii îl dezleagă și îl conduc
la pupitrul unde este Biblia.
IONESCU - Pune mâna pe Biblie și repetă după mine.
,,Jur să spun adevărul și numai adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce
știu.!)
IFRIM – (pune mâna pe Biblie ) Jur să spun
adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu!
IONESCU- Spune, ce știi despre
moartea lui Gheorghe?
IFRIM- În zilele când am stat fugar
atunci, când mă căuta Poliția pentru că am furat de la nea Coman, într-una din
seri, pe la 11 noaptea, stăteam într-o tufă la marginea șoselei, în deal la
Frăsinet. Deodată am văzut o lumină, s-a apropiat un tractor, care a tras pe
dreapta. Din el a coborât un om care a
început să târască către râpă un om mort. M-am apropiat și am văzut că era
pădurarul, Matei Gavrilaș, care s-a cam speriat când m-a văzut, dar când eu am
vorbit și m-a recunoscut, mi-a zis să-l ajut să iasă din belea că l-a impușcat
din greșeală.
IONESCU - Cum, adică din greșeală? Nu ți-a zis?
IFRIM - Ba da, mi-a spus că le-a ieșit
în fața tractorului doi lupi și cînd a vrut să schimbe cartușele pentru a trage
în lupi, din greșeală a apăsat pe trăgaci și l-a impușcat pe Gheorghe care
conducea tractorul. Îi părea rău, mi-a
promis că-mi face casă când ies de la pușcărie, dacă îmi țin gura.
ELENA - (se ridică în piciore,
disperată) Nu e adevărat, nu se poate,
nuuuu.!
IONESCU - Stai jos femeie! Te scot din sală! Spune mai
departe Ifrim!
În acest timp Matei se frământă, vrea
să iasă din sală, dar se răzgândește,
iese din bancă și se îndreaptă către masa juraților.
MATEI - Eu sunt vinovatul! Eu sunt
vinovatul! Ifrim a spus adevărul.
IONESCU - Tu cine ești de vorbești neîntrebat?
IFRIM - El e Matei, el l-a omorât pe Gheorghe.
IONESCU - (Lui Matei) Vino în față
pune mâna pe Biblie și repetă după mine:
Jur să spun adevărul și numai adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu.
MATEI - Jur să spun adevărul și să nu ascund nimic
din ceea ce știu.
IONESCU - Spune Matei, cum s-a
întâmplat, dacă zici că el e nevinovat de moartea lui Gheorghe?
MATEI – D- le judecător, ieșeam din
pădure, în timp ce urmăream niște oameni
din satul vecin, care tot furau lemne din cantonul meu căci mă hotărâsem
să stau vreo două, trei seri să-i urmăresc până îi prind la ieșire din pădure, sus
la Frăsinet. Stând eu acolo și așteptând, aud pe drumul dinspre Intorsură un
zgomot de tractor, ( se înneacă, nu știe
ce să mai spună)
IONESCU - Și, spune mai departe, ce
s-a întâmplat?
MATEI - Am ieșit în drum și a oprit, că m-a cunoscut , eram buni prieteni, din
copilărie.
IONESCu - Și de ce l-ai împușcat?
MATEi - Păi, v-a spus Ifrim, asta-i
adevărul. Eu m-am urcat cu el în tractor, să vin acasă, că înghețasem de frig
și la vreo două sute de metri, pe pârtia îngustă, străluceau două luminețe. Am mai mers puțin și am văzut în fața noastră doi lupi. Am tras pușca de pe umăr, încărcată
cu alt tip de gloanțe și cînd am întors-o
să-i schimb cartușele, nu știu cum am apăsat pe trăgaci și pușca s-a
descărcat în capul lui Gheorghe că eu deja mă ridicasem în picioare.
IONESCU - De unde aveai pușca, căci
atunci când am anchetat cazul, n-ai spus de ea?
MATEI - O aveam de la bumicul, mi-a dat-o când
era pe patul de moarte, și n-am spus de ea, că nu aveam voie să dețin două
puști și o păstram ca amintire.
PROCURORUL- (către polițiști) Puneți
cătușele adevătatului asasin, Matei Gavrilaș și băgați-l în boxa acuzaților!
Ifrim, ia loc în bancă! Ești liber! Judecăm în continuarie pe Matei Gavrilaș,
care recunoaște că el a făcut crima.
Polițiștii execută ordinile procurorului.
Grefiera scrie tot ce declară persoanele audiate.
MATEI - Da, d-le judecător, asta e vina mea,
iubesc armele , condamnați-mă după lege, pentru faptul că am păstrat arma, dar
n-am vrut să-l împușc, vă jur că mi-a fost prietenul cel mai bun.
JUDECĂTORUL – Nu avem nici o probă în acest
sens, de ce ai dezmembrat arma și ai ascuns-o, dacă ești nevinovat? De ce ai
dus cartușele în casa lui Ifrim?
MATEI – Nu știu ce-a fost în capul meu
atunci, dar acum, după atâția ani, nu mai vreau, nu mai pot trăi așa...Vreau
să-mi ispășesc pedeapsa pe care o merit căci așa mi-a fost scris...
JUDECĂTORUL – De ce nu te-ai predat de atunci,
dacă ai greșit? De ce n-ai spus acasă, părinților, nevestei tale?
MATEI – N-am avut curaj, sunt un laș, recunosc
d-le judecător...
JUDECĂTORUL - Să iasă în față mama
mortului, cea care a găsit patul puștii în râpă.
( Costanda iese în față.) Spune,
Costanda Penteleu, ce pedeapsă să-i dăm celui care ți-a omorât fiul?
COSTANDA - Asta-i crimă cu
premeditare, d-le judecător, așa cum a spus d-l procuror la anchetă, faceți cum
scrie legea, iar eu să plec liniștită la băiatul meu, care mă așteaptă. (se
întoarce către Matei) Să-ți putrezească oasele în pușcărie nenorocitule! Toată
viața ai fost gelos pe el, că a fost mai deștept, mai bogat și a avut nevastă
frumoasă...
DOCHIȚA – ( intră pe ușă cu o
hârtie împăturită în mână și se duce, glonț,
la masa juriului) Citiți, vă rog!
JUDECĂTORUL – ( desface hârtia și
citește) Elena,
te-am iubit atât de
mult, încât, am crezut, că dacă îl
împușc pe Gheorghe și fac să dispară și Nastasia, vei fi a mea pentru
totdeauna. Văd că nu ai curaj să înfrunți realitatea, așa că te las să trăiești
liniștită. Eu nu mai pot trăi așa, mă duc mîine la proces să mă predau. Spune-i
Tincuței ce crezi... MATEI (ridică ochii și se uită la Dochița)
JUDECĂTORUL - Cine ești d-ta?
DOCHIȚA - Eu sunt mama Nastasiei Gavrilaș, cea care s-a
spânzurat după moartea lui Gheorghe Penteleu...
JUDECĂTORUL - Unde ai găsit scrisoarea?
De unde o ai?
DOCHIȚA - În buzunarul hainei
ginerului meu, Matei, ieri, când am fost pe la el să-i spăl rufele...
JUDECĂTORUL - Și el n-a văzut că
i-ai luat scrisoarea?
DOCHIȚA - Dacă am văzut cui îi trimite scrisoarea, am
deslipit-o ușor, am băgat altă foaie goală și am lipit-o la loc, iar pe asta v-am adus-o dumneavoastră.
JUDECĂTORUL ( se uită la Matei, iar
acesta scoate din buzunar un pistol și-l pune la tâmplă. Se aud trei
împușcături și Matei cade pe dușumea)
În sală se produce o îmbulzeală,
figuranții țipă, se împing care pe care spre ușă, iar completul de judecată se
ridică în picioare
PROCURORUL (dă ordin polițiștilor)
Evacuați sala!
POLIȚIȘTII
- Ședința s-a terminat!... Ieșiți din sală!... Ieșiți din sală!
CORTINA
SFÂRȘIT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu