O LUME ÎN CĂDERE
O
pată de culoare
uscată-n resemnare,
o
rugă la icoană,
speranță și prigoană.
O lume îndepărtată,
o
vale îndoliată,
un
strigăt în tăcere,
o lume în cădere.
Trăim
cu frica-n sân,
hrănim cu ură și pelin visele și stelele,
ucidem mila,
aruncând
țărâna.
Dimineți
însorite
Dimineți însorite
sculptate pe cer
ferestre
deschise spre soare
o
avalanșă de gânduri dansează cuvinte țesute, priviri regăsite
un tremur al șoaptelor
în
negura tăcerii apar,
se
aud în izvoare.
Sfâșii
tăcerea
cu
un morman de cuvinte natura renaște acum
din
morminte
din frigul iernii,
din
noaptea cea lungă
răsar ghiocei
de
sub haina de iarnă.
Totu-i
un dans
în adierea vântului
un
zbor al vulturului deasupra pământului
o
pată de cerneală
stoarsă în călimară
un
trosnet al crengilor
sub
hârșâitul tălpilor
un vals al norilor
în
noianul viselor
clipe scurse din noi
cu timp încâlcit în zăvoi.
O LUME ÎN CĂDERE
O
pată de culoare
uscată-n resemnare,
o
rugă la icoană,
speranță și prigoană.
O lume îndepărtată,
o
vale îndoliată,
un
strigăt în tăcere,
o lume în cădere.
Trăim
cu frica-n sân,
hrănim cu ură și pelin visele și stelele,
ucidem mila,
aruncând
țărâna.
Dimineți
însorite
Dimineți însorite
sculptate pe cer
ferestre
deschise spre soare
o
avalanșă de gânduri dansează cuvinte țesute, priviri regăsite
un tremur al șoaptelor
în
negura tăcerii apar,
se
aud în izvoare.
Sfâșii
tăcerea
cu
un morman de cuvinte natura renaște acum
din
morminte
din frigul iernii,
din
noaptea cea lungă
răsar ghiocei
de
sub haina de iarnă.
Totu-i
un dans
în adierea vântului
un
zbor al vulturului deasupra pământului
o
pată de cerneală
stoarsă în călimară
un
trosnet al crengilor
sub
hârșâitul tălpilor
un vals al norilor
în
noianul viselor
clipe scurse din noi
cu timp încâlcit în zăvoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu