TRENUL
VIEȚII
A oprit o clipă-n gară
Trenul
vieții, oftând greu
Eu
ridic ochiii în grabă
Căutând
doar chipul tău!
Nu-l
zăresc printre mulțimea
Fețelor
care coboară
Of
Doamne! Ce mare-i lumea
Te
caut! A câta oară?
Am
lăsat trenul să plece
Nu
pot să îl țin pe loc
Am
privit în urmă, rece
N-am
avut pic de noroc!...
Lasă
trenu-n goana lui
Fumul
greu ce mă-nfășoară
Eu
fac leagăn dorului
Să te-adorm seară de seară!
Au
rămas doar amintiri
Triste
pe-un peron de gară...
Și
în suflet nemuririi
Ce-apasă
ca o povară!
Suntem
azi doar doi străini
Nu
mai știm unul de altul
În
tălpi ne înțeapă spini
Iar
în suflete păcatul!
15.09.2020
Kessy Ellys Nycollas / Petroșani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu