CHEMAREA
Mă
cheamă un castan bătrân
La
poala lui să mă așez!
Cu
ruga lui să mă îngân
Să
închid ochii, să visez...
Să
ne- amintim și eu și el
De
ceea ce am fost o dată
Când
el era mai tinerel
Iar
eu eram tânără fată!
Mă-ntreabă
frunza îngălbenită
Cu
jale-n glas și cu durere
De-am
fost vreo dată fericită
Și-apoi
m- ascultă în tăcere:
-Ce
pot să spun iubit castan
În
viață toate-s trecătoare
Dar!
Parcă e acum un an
Când
radiam zâmbind în soare...!
Dar
iată, viața mi-a trecut
La
fel ca și a ta
Și
iarna grea a troienit
Dezamăgirea
ce durea!
Tu
frunza ți-ai îngălbenit
La
mine părul a albit
Ce
a trecut e bun trecut
și
totul ia sfârșit...!
Regretele
sunt în zadar
Îubirile
sunt scrum
Purtăm
în suflete amar
Pîn’ la sfârșit de drum...
Kessy
Ellys Nycollas/Petroșani
15.09.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu