ANDREEA VĂDUVA - ROMÂNIA - TOȚI AVEM O VIAȚĂ, DAR OARE O TRĂIM?

Toți avem o viață, dar oare o trăim?

Toți avem o viață,
Dar oare... o trăim?
Dis - de - dimineață,
De gânduri ne lovim.

Că nu ne ajung banii,
C-avem guri de hrănit,
Și-n cale, bolovanii,
Se-adună liniștit...

Și dările se-adună,
Teancuri de facturi,
Băncile tot sună,
De-ți vine să înjuri.

Copiii-ți cer de toate
Nu înțeleg că n-ai,
Din lista de bucate,
Te-ai săturat să tai.

Muncești ca un catâr,
Iar șefii te văd câine,
Nu le spui nici "câr",
Că rămâi fără pâine.

Și ruda ți-este rudă,
Dacă-i aduci folos,
Brusc, devine "iudă",
Iar tu... hulit hristos.

Îți vizitezi părinții,
Le spui ce bine ești,
De zâmbet tragi cu dinții,
Nu vrei să-i necăjești.

Trece viața, pleacă,
Cândva n-o să mai fim,
Când grijile ne seacă,
Uităm să mai trăim...

*câr/a cârâi - A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. A cicăli. A se certa.

Autor: Andreea Văduva