SALCÂMII
(Corneliu Neagu, 05.05.2019)
(Corneliu Neagu, 05.05.2019)
La margine de sat au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor !...
Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
o, Doamne, ce beție în parfumul lor !...
Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustam din adâncimi de ceruri elixir,
ne întorceam apoi pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
gustam din adâncimi de ceruri elixir,
ne întorceam apoi pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor !…
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor !…
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu