CARMEN TĂNASE - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI ( primă apariție)

. Iubirea e zbor înălțător

Spre așteptare, tăceri ce dor,
Cerul m-alintă și mă cheamă
Spre infinite realități, eu zbor,
Te aud, apropierea-ndeamnă.

... și m-ai găsit străbătând ...
Deșerturi aride și munți înalți,
Oceane, mări și frig învingând,
Introvertite sentimente tu uiți.

Când Nu, când Da, până când
Într-un Da perfect le transform
Toate luptele, lacrimi născând
A bucurie, tu iubești, nu dorm.

M-ai văzut așa cum sunt, umil
Cu aripile ascunse ...sub haine,
Tăcut, timid, dar foarte amabil
Dai mult mai mult și nu-s taine .

Oh! Cum pot să îți mulțumesc!
Mă vezi așa cum sunt, inocent
Suflet către suflet simt, doresc
În culori...desenez totul decent.

Nimic nu-i urât, demagog artist!
În liniști și-n clopote eu ascund,
Liniile, curbele și albastrul vast
Să-ți fie doar bine, visul rotund.

Ce frumos să iubești, ești zbor
Prin sufletul celui ce-ți iubește,
Ochi, suflet, inimă tu simți dor;
Necuprinsul e atins, te dorește.

Așteptam, ești aici, curajul e viu!
Carmen Tănase ...acum .

Foto: internet

Auzi pașii mei?

Pășești drumul, nu te grăbești,
Lumina e frumoasă, de iubești.
Tu, tâmplă ce zvâcnești cu dor,
Albe cascade, alungi orice nor.

Pășind încet, trezind doar visul,
Iubirea simți, nu ești tu învinsul!
Zborul suav, cu aripile albastre,
Fluturi m-ajută și ajung la astre.

Iubirea ascund în flori colorate,
Inimile îmbrățișezi, pe înserate,
Zborul e înalt precum un zmeu,
Inima ta ai casa sufletului meu.

Pășește ușor, auzi, ai mei pași,
Viața îți spune de vrei să o lași.
Zâmbește, plângi, fii tu mereu,
Simte, iubește, chiar de e greu.

Auzi pașii mei, suave catifelări?
Tu iubirea oferind, mângâi zări.
Fii bun și nu te lăuda cu ce ești,
Ai fericirea doar de tu dăruiești!
. de Carmen Tănase

Nu fi ecou!

Pe schele înalte, te strigă,
O inimă ce vrea să atingă,
Lumina, culoarea ecoului,
Să bei, de linia orizontului.

Căutătorul, el mereu oferă,

Nu-i statuie rece într-o eră!

Vulcan fierbinte spre mare,

Frumosul, o binecuvântare.

Strigă inimile, dai nemurire,

Doar iubind oferi tu fericire!

Văd în ochii tăi frumusețile,

Flori albe acum ai nămețile.

Bucuria e reală și ești viață,

Suferința, doar un fir de ață.

Dezbraci vremii, armuri reci

Și găsești, minunate poteci.

Iubirea, cu aripile luminii vii,

Și cerurilor albastrul tu învii.

La braț cu tine am zborurile,

Iubire deplină, auzi ecourile.

Distanțe nicicând nu vedem,

Ochi au oceanele în tandem.

Universurile, inimile noastre

Și zborurile sunt către astre!

Nu fi ecoul, fii, astăzi iubirea,

Nu aștepta din alții dăruirea!

Deschizi larg, acum ferestre,

Inima-i floare în aurii glastre!

. de Carmen Tănase