Mă alătur cu emoția unui începător în arta scrisului, să las câteva rânduri. Mă alătur cu gândul lângă acest suflet de poet deosebit de sensibil ca o floare, cu versul precum a unei păsări rănite dar care ține aripile întinse zburând spre înălțimi! Doamna versului Claudia Mitter-Stolnici a redes-chis în mine acel tărâm de frumos creat cu ajutorul metaforei, purtându-mă într-o lume imortalizată în metafore, comparații și originalitatea exprimării locale din zona frumoasă a Argeșului. Nu sunt scriitor să pot lăsa acea analiză minuți-oasă a textului, să îmi permit a critica din perspectiva unui perfecționist în arta comunicării în scris, dar pot aduce acele prime impresii deosebite ce m-au captivat la lecturarea poeziilor citite doar în ultima perioadă de când am avut onoarea să fiu invitată pe pagina dânsei în virtual.
Emoția trăirilor scoate în lumină sensibilitatea, atașa-mentul față de valorile umane, față de patrie, față de tot ce Dumnezeu a creat și încă mai creează zilnic, acele bucurii mărunte, mari sau poate acele unice ființe... cei dragi nouă care vor rămâne mai departe în sufletul cald al acestui minunat om. Natura divină a pus pe lângă acea dezinvoltură în exprimare, nu forțată ,nu crispată, acea curgere lină a culorilor calde într-o lacrimă a unui gând nebunesc de retrăire a amintirilor, acel sublim al unei perioade trecute, dar și frumusețea spontană a trăirilor de azi, uneori dureroase, dar care vin ca o lecție de viață. Deschid pagina cu poeziile frumos așezate, încadrate de tabloul perfect al naturii în metaforă dar și cea umană! Se vrea a fi acea sinceritate ce o căutăm zilnic în jur, ceea ce a și făcut-o fără a ocoli problemele discutabile de viață ale acestui început de mileniu! Dar zbaterea sufletului pentru cei dragi, pentru cei cu care relaționează ca om și prieten o așează pe piedestalul vieții tot mai sus! Iubirea cel mai controversat subiect, pentru unii ca o pedeapsă, dar pentru ea ca un balsam, îi scoate în evidență bunătatea sufletului ce a crescut zilnic ca o floare în tot ce lasă negru pe alb în tuș negru tăind obstacole, rezonând cu natura, cu divinitatea, cu gândirea celorlalți. Lasă în fiecare poezie acea mulțumire sufletească creației divine, vieții însăși, se vrea o matrice pe trupul poeziei! Rupe din bucățile ei de liniște prețuind cititorul, oferindu-i cu bucurie părticele din trăirile ei sufletești, natura pictată în metafore, parfumul florilor, roșul macilor, dar și acea precauție, aripă a credinței în a învinge temeri născute din durere și lupta binelui cu răul! Ca punct de plecare primează iubirea în tot, apoi descătușarea, întrebări, răspunsuri dar și dezamăgiri conturate de replici ușor tranșante dar nu deranjante ceea ce denotă un caracter puternic, o personalitate bine conturată în albul uneori cenușiu al cotidianului din zilele noastre. Un mijlocitor al unor situații ce își poate găsi rezolvarea, în final acea mulțumire sufletească sau poate o întrebare construc-tivă, mergând pe linia de mijloc între trăiri opuse. Poate să construiască tabloul perfect al iubirii, poate să picteze cu cele mai frumoase culori viața, poate și reușește să ne lase uneori în acel suspans al unor întrebări dar și jocul minții în exprimare, lăsând cititorul să descopere finețea mesajului din vers ...subtil. Totul capătă nuanțe de retro împletite cu noul de azi atât în exprimare cât și tematica poeziei! Poeta Claudia Mitter-Stolnici a reușit să-și deschidă sufletul către cititor și să-și îndeplinească acest frumos vis, creații de suflet, într-o carte... doar o parte din ea... Sperăm să mai urmeze și altele! Mă simt onorată să las aceste câteva gânduri, așa cum am înțeles eu acest suflet, practic pagină după pagină, un adevărat colț de rai al naturii, iubirii și credinței, acel ceva original pe care fiecare îl descătușăm într-un fel sau altul, în scris, pictură sau muzică. Mă bucur enorm să învăț în drumul meu de ucenicie în arta scrisului, sorbind la propriu versul, culoarea gustul dulce amar ar unor lecții de viață, toate fiind constructive de ambele părți, ucenic-profesor! Pe această cale aduc respectul meu pentru tot ceea ce scrieți urându-vă succes în viitoarele proiecte precum și felicitări pentru prima carte scoasă de sub tipar! Un nou nume se afirmă în poezia românească Claudia Mitter-Stolnici, un poet de viitor dar mai ales un om înainte de toate! Mă înclin cu respect și prețuire. Semnează un mic învățăcel ce își stăpânește cu greu emoția, iar de se va fi strecurat vreo greșeală aștept cuminte dojana dulce scrisă a unui suflet ce poate să-mi fie soră, mamă, profesor. Acel sfat bun venit la momentul oportun!
Felicitări, respect și prețuire Claudia Mitter-Stolnici!
Autor Stela Neacșu / 2 iunie 2024
Poezia zilei pe grupul nostru Cuibul Cultural Român - Radio Cuibul Lupilor Albi 2024 - (03.07.2024)
Prezentare: Andrei Mocanu
Autor: Claudia Mitter Stolnici
Poezia „TE IUBESC!” de Claudia Mitter-Stolnici este o călătorie poetică prin profunzimile iubirii, redată printr-o succesiune de imagini evocatoare și metafore delicate.
În prima parte, versurile ne prezintă iubirea ca pe un mozaic de cuvinte care înfloresc, dăltuind tristețile pe frunte și răcorind tâmpla. Imaginea unei capodopere tainic zugrăvite sugerează că iubirea este un proces artistic, meticulos și plin de profunzime. Cuvintele „Te iubesc” apar gravate în umbra unui rid, indicând că iubirea este prezentă și vizibilă chiar și în semnele trecerii timpului.
Mai departe, iubirea este descrisă ca născută din patimi și strălucind pe cer, fiind înconjurată de umbre înamorate. Acestea sunt protectoare, ca niște gardieni ai sentimentelor. Iubirea este un alint pur, Dumnezeiesc și este întronată regal, sugerându-i importanța supremă în viața noastră. Repetarea cuvintelor „Te iubesc” întărește această idee de iubire divină și nepieritoare.
Continuând, întâlnim susurul de șoapte și suspine criptate, ce se împletesc cu iubirea. Aceste imagini evocă intimitatea și complexitatea relațiilor afective. Visele înfrigurate și plânsul din ochiul vulturesc reflectă dorința și suferința, inerente iubirii, dar în final, cuvintele
„Te iubesc” rămân ca o constantă în tumultul emoțiilor.
Iubirea este comparată cu un taifun, o forță naturală care topește totul în cale. Acest taifun deschide zăvoarele ruginite ale inimii, eliberând-o de chinurile trecutului. Amarul topit în cupe de vin simbolizează transformarea durerii în plăcere, sub influența iubirii. Cuvintele „Te iubesc” apar din nou, marcând această transformare.
Pe măsură ce visele se destramă în amurguri pictate violet, rugile eterne încearcă să amăgească dorul. Petalele iubirii odihnindu-se în palmă, sugerează fragilitatea și frumusețea sentimentelor. Cuvintele „Te iubesc” sunt scrise cu o tandrețe reînnoită, subliniind deli-catețea iubirii.
În final, sufletul cerne dorul născut din patimi, smul-gând durerea din trecut. Ceasurile de iubire cumpănesc timpul, iar popasul în umbra uitării oferă un moment de reflecție și pace. Repetarea cuvintelor „Te iubesc”, aici simbolizează eternitatea și constanța iubirii, chiar și în fața timpului și a uitării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu