ELIODOR PAUL MIHĂILEANU - ROMÂNIA - CRIMA DIN NOAPTEA MĂRȚIȘORULUI

INTRATĂ ÎN POSESIA UNI MATERIAL, ÎN VEDEREA PREGĂTIRII ACESTUIA PENTRU TIPAR, AM AVUT SURPRIZA SĂ MĂ LOVESC, ÎN PAGINILE ACESTUIA, DE DESCRIEREA UNEI CRIME ODIOASE, ÎNTÂMPLATE ÎN PETROȘANI ÎN ANUL 1979. 

LECTURAREA ACESTUI MATERIAL MI-A TREZIT AMINTIREA  FIGURII DOMNULUI GHIȚULESCU, TATĂL CRIMINALULUI, PE CARE L-AM CUNOSCUT PERSONAL PRIN ANII 1995. 

Sunt cuprinsă de o stare pe care nu pot să o explic acum în cuvinte. Tot ce pot face în acest moment este să vă ofer spre lecturare, descrierea crimei...

CRIMA DIN NOAPTEA MĂRŢIŞORULUI

         

     -Ia o maşină si vino urgent la mine!, mi-a telefonat directorul meu, Ing. Aurelian Bortea. Pe drum mi-a spus, că a auzit, că prietena şi colega de muncă a soţiei sale, Ana Stancu, profesoară la Şcoala Nr.1 din Petroşani, ar fi fost omorâtă, în noaptea trecută. Era în ziua de 2 martie 1979, adică a doua zi după ziua  de Mărţişor.

    Am ajuns în faţa blocului, unde locuia familia Stancu, pe strada Ilie Pintilie, azi General Dragalina şi dacă nu am văzut nicio mişcare, am plecat la birourile noastre. Ce s-a întâmplat? Iată filmul evenimentului:

     Mirela, singurul copil al familiei Stancu, se iubea cu colegul ei de facultate, de la IMP, Claudiu Ghiţulescu. Tatăl ei, Inginerul Economist Dumitru Stancu, lucra la CMVJ, unde lucra şi tatăl lui Claudiu, ca revizor contabil.

    După un timp, tinerii s-au certat, iar Claudiu, în loc de mărţişor, i-a dat o palmă peste obraz fetei. Stancu i-a telefonat lui Ghiţulescu,  informându-l de faptul că fiul său nu mai are ce căuta în casa sa, întrerupând orice legătură şi totul părea să se fi terminat în relaţiile dintre cele două familii, numai că, Claudiu nu a acceptat  să se despartă aşa uşor de iubita lui şi în mintea sa, au încolţit gânduri criminale, de răzbunare. “Voi distruge toată familia Stancu!” Şi din păcate a şi reuşit.

    Înarmat cu un cuţit mare şi un satâr, găsite în bucătăria mamei sale, dar şi cu o şurubelniţă şi o lamă de ras, necesare forţării încuietorii uşii, târziu în noapte, reuşeşte să pătrundă în apartamentul familiei Stancu, de la primul etaj şi se aşează pe un fotoliu din sufragerie, gândind cum să-şi ducă planul diabolic la îndeplinire. Apare însă Mirela, ce dorea să bea un pahar cu apă şi  începe o discuţie aprinsă între cei doi. Trezită din somn, de zgomotul produs, doamna Ana vine în sufragerie, unde criminalul îi aplică două lovituri de satâr în cap şi se prăbuşeşte, într-un lac de sânge. Mirela ţipă la el şi astfel se trezeşte şi tatăl ei, care împărtăşeşte aceeași soartă cu a soţiei sale. Speriată tare, Mirela, în loc să iasă pe scara blocului şi să strige după ajutor, se refugiază în bucătărie, încercând să sară pe fereastră, însă este ajunsă de criminalulul înebunit, care o ucide, cu sânge rece, aplicându-i, nu mai puţin, de 17 lovituri de cuţit, toate letale, apoi, se spală pe mâini, își schimbă șosetele îmbibate de sânge, cu altele noi, găsite într-un sertar, caută şi găseşte cheile maşinii victimelor sale, închide uşa apartamentului şi părăseşte în linişte locul crimei.

   Reuşeşte să scoată maşina din garaj şi cu toate că nu poseda un permis de conducător auto, se aşează la volan, luând drumul Gorjului, cu gândul de a-i ucide şi pe bunicii fetei, pe care îi cunoscuse. Norocul acestora a fost că, la intrarea în Defileul Jiului, avariază maşina, intrând într-o ştâncă. O abandonează şi se întoarce acasă, pe jos, unde a ajuns în jurul orei 4 dimineaţa. Acolo îi povesteşte tatălui tot ce a făcut:

   -Am terminat cu familia Stancu!

   -Cum ai terminat?

   -I-am omorât… pe toţi!

   -Ceeee?

   -Cum ai auzit! I-AM OMORÂT PE TOŢI  Acum ai înţeles?

   -Ce-ai făcut… nenorocituleee!? Ce-ai făcut? Te-ai nenorocit şi ne-ai nenorocit şi pe noi!

    În acest timp, trezită din somn, de strigătele soţului ei, apare şi mama lui Claudiu, care, când înţelege grozăvia făcută de fiul său, aproape că leşină.

    -Atunci trebuie să te predai imediat la Miliţie, hotăreşte domnul Ghiţulescu. Hai! Va trebui să plăteşti scump… Hai! Ce mai stai?

   La Miliţie, fiind încă prea de dimineaţă, au găsit doar ofiţerul de serviciu.

   -Ce doriţi?

   -Am omorât trei oameni şi vreau să mă predau.

   -Ceee? Vorbiţi serios? Cred că glumiţi…

   -Nu tovarăşe! Aşa cum am spus: Am omorât trei oameni.

   -Aşa e tovarăşe?, îl întreabă subofiţerul şi pe Ghiţulescu. Nu glumeşte?

   -Cred că nu glumeşte… Ar trebuii să verificaţi şi îi dă adresa victimelor.

   Subofiţerul pune mâna pe telefon şi îi raportează şefului său, cele auzite. Apoi, nu durează mult şi mai apar doi miliţieni, care, după o scurtă discuţie cu ofiţerul de serviciu, pleacă la adresa indcată.

    Acolo, dacă era linişte şi nici locatarii blocului nu se treziseră, se întorc la miliţie, unde raportează că nu au văzut nimic suspect. Anunţat şi comandantul miliţiei, acesta sună la Procuratură. Abia atunci, Procurorul Ştefan Szoke, însoţit de criminalişti şi dotat cu un aparat de filmat, de 16 mm, pătrund în apartament, unde sunt îngroziţi de ce vedeau. Trupurile neînsufleţite ale soţilor Stancu, căzute unul peste altul, într-un lac de sânge, fata ciuruită de cuţit, aproape goală, trântită pe masa din bucătărie şi… sânge cam peste tot. Totul a fost filmat, începând încă da la intrarea în apartament.

    A urmat un process, la Judecătoria Petroşani. unde m-am înghesuit şi eu, la una din şedinţe, ca să-l văd pe criminal. Era un tânăr bine făcut, brunet, cu mustaţă, păr creţ şi vâlvoi. Am fost acolo, când i s-a dat ultimul cuvânt. Încătuşat cu lanţuri, la mâini şi la picioare, implora clemenţă:

   “-Onorată Instanţă, recunosc toate acuzaţiile ce mi se aduc. Am comis aceste crime, într-un moment de furie, necugetat, de rătăcire a minţii mele, fiind gelos pe femeia iubită, care mi-a trădat dragostea. Rog să se ţină seama că nu am încercat să-mi ascund faptele şi m-am predate imediat autorităţilor, colaborând cu anchetatorii. Rog să se ţină cont că sunt tânăr şi doresc să muncesc ţoată viaţa, în beneficiul Statului Român, pentru a-mi plătii greşelile. Rog să mi se mai acorde o şansă la viaţă, să nu fiu condamnat la moarte.”. Cam aşa a fost discursul lui Claudiu. Fără success. A fost condamnat la pedeapsa capitală, prin împuşcare.

    La 19 decembrie, în acelaşi an, Penitenciarul Bucureşti a aunţat că inculpatul Claudiu Ghiţulescu, a fost executat, prin împuşcare, la ora 10 dimineaţa. Împlinise 22 de ani.

    Nu peste mult timp, Procurorul Szoke, a venit la Garajul STRA Petroşani şi a proiectat, în sala de şedinţe, câteva filme, cu accidente de circulaţie, provocate de şoferi. La final, a proiectat şi filmul cu crima din noaptea de mărţişor, realizat de dumnealui, atunci când a pătruns în casa familiei Stancu, după crimă. Am rămas cu toţii îngroziţi, de ceea ce am văzut. Aşa că mă număr, dar nu mă laud cu asta, printre puţinii care, nu numai că au auzit, dar au şi văzut, ce a putut face acel criminal odios.