IUBIREA – MEDICAMENTUL
SUFLETULUI
Purtăm cu noi neprețuite daruri ale vieții
pe care le irosim neștiind să ne bucurăm de ele, risipindu-le de-a lungul
vieții în răsărituri și apusuri deșarte neînțelegând că nu contează cine ești
ci doar ceea ce faci și că ești ceea ce ești.
Dacă nu am avea sub talpă pământul iar
deasupra capului cerul, cu siguranță ne-am simți sfărâmați de greutatea
înfinitului...
Alergăm în cea mai mare parte a timpului,
oferit de viață, fără să știm cu certitudine unde dorim să ajungem. Nu reușim
să ne găsim sclipirea, lăsându-ne întunecați, de norii care trec pe cerul
vieții noastre, fără să ne acordăm răgaz să pricepem că de sub oricare nor, va
răsări soarele. Cerul omului, este umbrit de timpul care așează în umbra sa
amintirile și care prea rar lasă să se observe o licărire, abia observabilă a
unei împliniri, deoarece, avem foarte mulți preoți dar nu avem nici un
Dumnezeu, pentru că avem puțină educație în ciuda faptului că avem multe
facultăți, mulți studenți, mulți întelectuali, multe legi drepte dar aplicate
strâmb, multe spitale și farmacii care nu ne vindecă ci multiplică afecțiunile,
avem case mari și familii mici, avem poduri peste văi și ape dar, niciunul
peste prăpastiile dintre noi, deoarece trupurile ne sunt mai aproape ca
niciodată pe când sufletele rătăcesc în povești deșarte, prin conștiințele noastre însingurate.
Crizele zilelor noastre sunt doar
consecințe ale propriei noatre conștiințe... soluțiile se găsesc în mințile și
inimile noastre dar nu le putem recunoaște decăt atunci când vom reuși să
refuzăm să mai jucăm nonșalant în rolul de sclavii ai propriilor iluzii
inutile.
Dragostea și iubirea este tot ce ne poate
face să simțim viața. Greșeala apare atunci când le punem împreune într-un coș
al rufelor murdare pe care urmează să le spălăm alături de parteneri sexuali și
nicidecum alături de oameni care ne iubesc și îi iubim necondiționat.
Luna Februarie este luna iubirii și a
dragostei, sărbătorite în întreaga lume.
Cu această ocazie, alături de grupul
prietenilor mei, oameni cu care mă întâlnesc cel puțin o dată pe lună, într-un
local liniștit, am sărbătorit această zi cu dans și voie bună.
Așa cum sunt eu de obicei și de această dată, mintea mi-a devenit neliniștită, cu două zile înainte, căutând să creeze un cadou simbolic pentru grup.
Pentru
perechi am conceput un fel de ,,diplo-mă’’, impropriu numită așa, care a adus
un plus de farmec seri cât și entuziasm și fericire în momentul înmânării
acesteia, de către organizatorul evenimentului, Alexandru. O simplă coală albă
de hârtie pe care am imprimat trandafiri roșii și petale, apoi am aplicat două
inimioare decupate din carton roșu.
Atât de mare le-a fost bucuria încât
unele dintre doamne mi-au mărturisit că o să păstreze, pus într-o ramă, acest
,,carton’’ cu o valoare atât de neînsemnată pentru mine dar, la care ,, be-neficiarii’’
i-au dat o valoare aproape de inestimabil. Bucuria mea a fost mare observând
cîtă bucurie am putut aduce doar printru-un simplu gest.
Doamnelor
și domnilor singuri, am oferit o inimioară pe care am inscripționat mesajul: Să
fii iubit/ă, inimioare pe care le-au purtat în piept pe tot parcursul serii Ce
puțin ne trebuie să fim fericiți!
SĂ FIȚII IUBIȚI!
,,Iubirea nu se poate măsura dar se poate oferi fără măsură'' - Maica Tereza -
,,***Viața fără dragoste este ca
pomul fără apă. Mai întâi pare că nu i se întâmplă nimic rău unui pom neudat, apoi,
frunzele încep să se ofilească,să se albească, să îmbâtrânească.
***Omul se ofilește prin neînțelegerea
vieți sale și înflorește prin trăirea și înțelegerea ei.’’
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu