ION CUZUIOC
PRIMARUL
(proză scurtă)
Vreţi - credeţi, vreţi - nu, dar într-o noapte am visat că sunt primar. Se făcea că şed în fotoliul moale de primar şi primesc în audienţă oameni cu tot felul de probleme. Secretara, din când în când, mă servea cu o cafea şi-mi amintea ce mai am de făcut conform agendei. Va daţi seama că, după un asemenea vis plăcut, m-am trezit şi n-am putut închide un ochi până dimineaţa, zicându-mi că, la o adică, de ce visul acesta nu poate fi realitate.
A doua zi m-am spălat în fugă şi am alergat la un prieten să-i spun ce-amvisat. Gheorghe, că aşa-l cheamă, când a auzit una ca asta, m-a bătut pe umăr şi a spus: „Bravo, Ilie! Că nu eşti tu mai prost ca alţii şi poţi să fii primar! De bine de rău, ai terminat şi tu un institut, eşti agronom cu diplomă. Ei şi ce dacă acum nu lucrezi, parcă după desfiinţarea gospodăriei agricole cineva mai lucrează! Aşa că găteşte-te serios de alegeri, mai ştii, poate-ţi zâmbeşte şi ţie norocul! Din partea mea ai toată susţinerea".
Măi, să ştii că bine zice Gheorghe. De ce să nu încerc şi eu?! Că alţii nu-s mai breji ca mine, da se bagă în parlament, în guvern, măcar că nu pot lega două cuvinte. Poate să mă sfătuiesc şi cu nevasta?! Nu, în nici un caz, că ea toată vremea mă ia peste picior, când pun ceva serios la cale. N-are deloc încredere în mine. Ia mai bine să-mi pregătesc un program de acţiune, ca viitor primar, să-mi găsesc persoane de încredere şi să adun semnăturile necesare. Da, era să uit, mai este şi platforma electorală! Ce să le spun eu oamenilor când ei îs sătui de atâtea promisiuni goale? Mai ales consătenilor mei, care mă ştiu ca pe cele cinci degete.
Dar cunosc eu în judeţ un evreu bătrân, jurist de profesie. El pe mulţi i-a ajutat şi cred că n-o să se dea într-o parte să mă ajute să ticluiesc şi eu o platformă electorală care să-i dea gata pe toţi. Nici el n-are să rămână în pagubă, cum n-a rămas de-atâţia ani. Că mulţi candidaţi la deputăţie au beneficiat de ajutorul bătrânelului. Ce-i a lui e-a lui, deştept om, n-ai ce zice. Unii se miră cum de-a rămas şi n-a emigrat. El zâmbeşte sub nasul lui lung şi pistruiat şi zice: „De sămânţă am rămas aici, măi băieţi!" Bine zis, de sămânţă, la vârsta lui trecută de optzeci de ani. Deci, iau o damigeană de vin bun, o găinuşă, o roată de brânză, vreo douăzeci de ouă proaspete, un borcan cu ulei, le pun în ataşul motocicletei şi pornesc la drum după sfat şi ajutor. Când am descărcat toate acestea în casa faimosului jurist şi i-am spus ce mă doare, el mi-a destăinuit că mă aştepta demult. Cu alte cuvinte, mi-a dat de înţeles că sunt om deştept şi că locul meu este, evident, numai în fotoliul de primar.
După ce m-a ispitit vreun sfert de oră, mi-a spus să trec peste câteva zile şi să-mi ridic programul electoral. Şi ce credeţi? În termenul stabilit, totul era gata. Când am citit platforma mea, am rămas uluit de promisiunile pe care urmează să le prezint în faţa alegătorilor. „Nu-ţi fă probleme, m-a liniştit bătrânul, de ai şti ce promisiuni le-am ticluit unor deputaţi din Parlamentul de azi! De-ar îndeplini măcar un sfert din ele, demult îi întreceam pe americani! Să ştii, dragă, că oamenii cred absolut tot ce le spui. Ş-apoi, ce au ei de pierdut? Nimic. Au numai de câştigat."
Cu semnăturile nu mi-am făcut mare bătaie de cap, căci energicii mei prieteni le-au adunat în două-trei zile. Ce-i drept, treaba asta m-a costat vreo zece sticle de pălincă, dar, vorba ceea, azi nici soţia nu-şi îndeplineşte obligaţiunile până n-o remunerezi cu ceva. Ce să-i faci, asta-i economia de piaţă.
Nu vă mai spun cum a trecut maratonul electoral. Am ajuns primar, asta-i principalul. Iată aşa, de la un simplu vis. Dacă doreşti cu tot dinadinsul, poţi obţine multe.
Deunăzi m-am visat în Parlament. Acum ştiu ce să fac. Ţin minte ce mi-a spus bătrânul jurist: „Băiete, promisiunea e cea mai bună carte de vizită pentru orice fel de candidat!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu