POPA INES VANDA - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI 2

    

GARA CU MACI - Popa Ines Vanda

 

 Trece și ultimul tren,

 Prin gara cu maci purpurii,

 Surde dorințe-n refren

 Captive, te dor. De mai știi,

 

 Cum e să iubești netrucat,

 Scutură umbra de tină,

 Cât aripi cu lanț n-ai legat

 Și nu ești învins de rutină.

 

 Ai dreptul iubind să te temi, 

 Oprește jaful de fluturi, 

 Totuși, prin ploi când mă chemi, 

 Ochii, de zaț, să îi scuturi.

 

 Învață să zbori, să-nflorești,

 Seceră gând de-amânare,

 Duminici cu iz de povești

 Zadarnic ning stele de mare.

 

 Jertfe și scrum, ți-amintești?

 În maci dantelați ți-ai ascuns 

 Hățiș de neliniști. Citești.

 De-n vis lăcrimezi, ți-am răspuns!

 DESTINAȚI  IUBIRII - Popa Ines Vanda 

 

 Rafale de vânt cald alintă-n geam perdele,       

 Toamna dă din umeri și-și scutură culoarea,

 În ceștile cu ceai presară îngeri stele,         

 Pe-a nopților revere adie lin candoarea.   

 

 Aproape ațipită pe brațul tău devin 

 Ce n-am fost nimănui și nu voi fi vreodată,

 Poem scris cu absint din cupele de crin, 

 De tine recitat, cu dragoste curată.                       

 

 Aud cum mă respiri, sărutul mă înalță,

 În suflet cântă fluturi, lumina mă inundă,

 Neliniștea se curmă, risipa mă descalță, 

 Cireșii cern tandrețe, secundă de secundă.

 

 Cad retezate umbre, oftează neculese

 Petale rătăcite-n albumele visării,

 Un caligraf rescrie dorințe-aproape șterse,

 Egretele iubirii se-ntorc pe valul mării.

 

 De-o pasăre văpaie privirea e-ncărcată,

 Plutesc în aer iriși, iar dorul mi-e intens,

 Când tu te dărui mie de toate-s vindecată,

 Iubire curcubeu, dai vieții mele sens.

   MIRAJ PE TÂMPLA LUNII - Popa Ines Vanda

 

 Se-apleacă-n rugăciune castani îmbrățișați,

 Doinesc pe boltă aștri cu ochii de mătase, 

 Au coborât din rai luceferi împărați,

 Cercei de chihlimbar din frunze toamna coase.

 

 Surâzi la mine-n suflet, mă năpădesc culori,

 Suav mă regăsești în palma unei stele, 

 În fiecare noapte cern îngerii ninsori,

 De fluturi ce pe aripi duc carul vieții mele.

 

 Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, 

 Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze,

 Nici zile-n calendar să nu ne țină minte,

 Ești șoapta-n care nuferi fac cerul să vibreze.

 

 O viață nu mi-ajunge să picur din condei

 Splendorile ce-n iris cu zâmbete-ngerești,

 Pe rând le-ai descântat cu-ambrozie de zei, 

 Nici clipele perechi ce-mi spun că mă iubești.

 

 Stăpân peste-al meu suflet, atât cât mai e timp,

 Păstrează-mă-n castele de vise sidefii, 

 Binecuvântă taina gravată de-anotimp,

 Miraj pe tâmpla lunii să fim în veșnicii. 

          ULTIMUL OCHI DE DOR  - Popa Ines Vanda

 

 Floarea soarelui și-ascunde chip sub bor de pălărie,            

 Unduindu-și mlădios trup prin maci și spic de grâu, 

 Clipele se frâng pe coama răzvrătită, brumărie

 A căluțului ce-n goană spintecă al apei râu. 

 

 Fluturi și-oglindesc în lacuri aripile obosite,

 Buburuza ațipește pe-o brândușă ca-n povești,

 Printre lacrimi care spală anotimpuri logodite

 Cu beții de zile-apuse în solstiții fără vești. 

 

 Tolăniți pe-o crizantemă cu arcuș de brumă crudă

 Își alină întomnarea greieri poticniți de bocet, 

 Cețuri pun iubirii vamă, cu gust fad de aguridă, 

 Îngropând puntea tristeții, lăsând scrumul amanet.

 

 Viscolele-nstrăinării au cernut iubiri pierdute,

 Mutând visele pe harta timpului fără mosor,

 Parfum dulce de gutuie vindecă de ploi regrete,

 Iar pe vârfuri pleacă umbra ultimului ochi de dor.

 

 Nicio zi din calendare nu ne va mai ține minte,

 Ne vor îmbrăca apusuri în desperecheate frunze,

 Resemnați vor sta-ntre noi pe un țărm de necuvinte  

 Corăbieri plimbând în barcă amintirile confuze.