GARA CU MACI - Popa Ines
Vanda
Trece și ultimul tren,
Prin gara cu maci purpurii,
Surde dorințe-n refren
Captive, te dor. De mai știi,
Cum e să iubești netrucat,
Scutură umbra de tină,
Cât aripi cu lanț n-ai legat
Și nu ești învins de rutină.
Ai dreptul iubind să te
temi,
Oprește jaful de
fluturi,
Totuși, prin ploi când mă
chemi,
Ochii, de zaț, să îi scuturi.
Învață să zbori,
să-nflorești,
Seceră gând de-amânare,
Duminici cu iz de povești
Zadarnic ning stele de mare.
Jertfe și scrum, ți-amintești?
În maci dantelați ți-ai
ascuns
Hățiș de neliniști. Citești.
De-n vis lăcrimezi, ți-am
răspuns!
DESTINAȚI IUBIRII - Popa Ines Vanda
Rafale de vânt cald alintă-n
geam perdele,
Toamna dă din umeri și-și
scutură culoarea,
În ceștile cu ceai presară
îngeri stele,
Pe-a nopților revere adie lin
candoarea.
Aproape ațipită pe brațul tău
devin
Ce n-am fost nimănui și nu
voi fi vreodată,
Poem scris cu absint din
cupele de crin,
De tine recitat, cu dragoste
curată.
Aud cum mă respiri, sărutul
mă înalță,
În suflet cântă fluturi,
lumina mă inundă,
Neliniștea se curmă, risipa
mă descalță,
Cireșii cern tandrețe,
secundă de secundă.
Cad retezate umbre, oftează
neculese
Petale rătăcite-n albumele
visării,
Un caligraf rescrie
dorințe-aproape șterse,
Egretele iubirii se-ntorc pe
valul mării.
De-o pasăre văpaie privirea
e-ncărcată,
Plutesc în aer iriși, iar
dorul mi-e intens,
Când tu te dărui mie de
toate-s vindecată,
Iubire curcubeu, dai vieții
mele sens.
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII -
Popa Ines Vanda
Se-apleacă-n rugăciune
castani îmbrățișați,
Doinesc pe boltă aștri cu
ochii de mătase,
Au coborât din rai luceferi
împărați,
Cercei de chihlimbar din
frunze toamna coase.
Surâzi la mine-n suflet, mă
năpădesc culori,
Suav mă regăsești în palma
unei stele,
În fiecare noapte cern
îngerii ninsori,
De fluturi ce pe aripi duc
carul vieții mele.
Cu brațe de lumină
mă-mbrățișezi fierbinte,
Nu-i anotimp să știe iubirea
s-o picteze,
Nici zile-n calendar să nu ne
țină minte,
Ești șoapta-n care nuferi fac
cerul să vibreze.
O viață nu mi-ajunge să picur
din condei
Splendorile ce-n iris cu
zâmbete-ngerești,
Pe rând le-ai descântat cu-ambrozie
de zei,
Nici clipele perechi ce-mi
spun că mă iubești.
Stăpân peste-al meu suflet,
atât cât mai e timp,
Păstrează-mă-n castele de
vise sidefii,
Binecuvântă taina gravată
de-anotimp,
Miraj pe tâmpla lunii să fim
în veșnicii.
ULTIMUL OCHI DE DOR - Popa Ines Vanda
Floarea soarelui și-ascunde
chip sub bor de pălărie,
Unduindu-și mlădios trup prin
maci și spic de grâu,
Clipele se frâng pe coama
răzvrătită, brumărie
A căluțului ce-n goană
spintecă al apei râu.
Fluturi și-oglindesc în
lacuri aripile obosite,
Buburuza ațipește pe-o
brândușă ca-n povești,
Printre lacrimi care spală
anotimpuri logodite
Cu beții de zile-apuse în
solstiții fără vești.
Tolăniți pe-o crizantemă cu
arcuș de brumă crudă
Își alină întomnarea greieri
poticniți de bocet,
Cețuri pun iubirii vamă, cu
gust fad de aguridă,
Îngropând puntea tristeții,
lăsând scrumul amanet.
Viscolele-nstrăinării au
cernut iubiri pierdute,
Mutând visele pe harta
timpului fără mosor,
Parfum dulce de gutuie
vindecă de ploi regrete,
Iar pe vârfuri pleacă umbra
ultimului ochi de dor.
Nicio zi din calendare nu ne
va mai ține minte,
Ne vor îmbrăca apusuri în
desperecheate frunze,
Resemnați vor sta-ntre noi pe
un țărm de necuvinte
Corăbieri plimbând în barcă
amintirile confuze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu