POPA INES VANDA - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI 4

   SĂ UITE, SĂ TACĂ! -  Popa Ines Vanda 

 Convoaie de vise se sting între gene

 Când râu izvorăște sub pleoape verzui,

 Îți sunt acuarelă, un vals de sirene,

 Ninsori de lavandă cu ochii căprui.

 

 Nu-ți scriu despre dor sau stele căzute, 

 Un ram de măslin prin îngeri trimit,

 Tu pune zăvoare iubirii pierdute,

 Sub semnul uitării te las răstignit! 

 

 Aștepți un răspuns? Alintă-mi culoarea!

 Strivește petala tăcerii în lacrimi,

 Vindecă-ți dorul, să-nvingă uitarea,

 Alungă chemarea, dezbrac-o de patimi!

 

 În alb rătăcite, iluzii rănite, 

 Descântă-le iarna cu frunze de gheață, 

 Înăbușă dorul, sfințește cuvinte,

 Dansează pe umeri cu fluturi de ceață!

 

 Culege doar roua iubirii din șoapte,

 Iertare că-ți sunt c-o zi mai săracă, 

 Scântei de-amintire le cerne în noapte,

 Și inimii cere-i să uite, să tacă!

             SCLAVII ILUZIILOR - Popa Ines Vanda 

 

 Atâția maci jertfit-au pe-al grânelor altare  

 Petale-nsângerate în căutări confuze,

 Timbrând cu lacrimi mute, scrisori de dor amare, 

 Punând sărut cu patimi pe-al sufletului buze,

 

 Desăvârșind iubirea nescriselor solstiții,

 Plătind tribut pe vise și anotimp obscur,

 Dorințe-au pastelat cu faguri de emoții,

 Cernute fără milă de-al brumei toamnei ciur.

 

 Asemeni lor și noi în turnuri încuiate,            

 Crucificăm iubirea pe muchii insipide,

 Cu trupul biciuit de doruri disperate,

 Cerșim o amnistie minutelor perfide.

 

 Fac greve nesfârșite toții demonii constrânși,

 Iar îngerii plătesc constant al vamei cost,

 În grote ne ascundem neputincioși, învinși,

 Sclavi veșnicei iluzii sub măști de gând anost.

  

 Acarii se amuză schimbând macazul, trenul, 

 Noi cumpărăm bilete pentru iubiri trucate,

 Pe viață corigenți, ne-nchipuim edenul
 Și-apunem în vagoane cu inimi sfârtecate.


    

   NU-I TIMP DE-AMINTIRI  - Popa Ines Vanda 

 

 Se leagănă frunze-n văzduhul tomnatic 

 Sub nori de mătase în burg obosit,

 Străine chemări cu trupul lunatic

 Mă strigă pe nume cu glas istovit.

 

 Fluturi de ploaie sărută ferestre,

 Cad lacrimi de brumă cu gustul sălciu,

 Stele de mână mor frânte pe creste,   

 Luna se zbate pe cer plumburiu.

 

 Apus este-n toate, iar mâine-i târziu,

 Zăpezi au să vină să-ngroape ce-a fost,

 Vindecă-ți gândul, eu n-am să te știu, 

 Desculț va pleca și vis fără rost.

 

 Nu-mi ești, nu mă dori, te simt un străin,

 Din restul rămas, nimic nu există,

 Un înger salvat din vis clandestin

 M-a luat sub aripă din toamna ta tristă.

 

 Nu-i timp de-amintiri, cocorii-s grăbiți, 

 Suflet încuie-ți cu cheia tăcerii,  

 Macii iubirii de doruri treziți 

 Strivește-i pe rând sub talpa uitării!

       MINUNE SAU BLESTEM? - Popa Ines Vanda 

 

 Trec trenuri fără țintă, în gări fără oprire,

 Iar casa de bilete a dispărut subit,

 Nu-i cine să mai creadă, să cumpere himere                  

 Spre vise interzise, ce-ncep cu un sfârșit!

  

 Ne confundăm în ceață cu mii de călători,

 Căutându-ne bezmetici în stații și vagoane,

 Ne-ntrezărim prin lacrimi de viscol și ninsori,
 Doi clandestini haotici pe-a vieților peroane!

 

 În clopotele iernii zăpezile suspină,

 Și fiece secundă e-a timpului trădare,

 Vedenii pretutindeni, voci stinse, în surdină,

 Pulsează-n inimi taine, iubire și candoare. 

 

 Se nasc sub pleoape îngeri când doruri ne cuprind,

 Ne-alintă Carul Mare în curcubeu de flori,

 Noi veșnice iluzii spre nicăieri gonind,

 Cu rătăciri confuze în palide culori.

  

 Un paradox iubirea, licoare dulce-amară,

 Divine constelații, amnezice-nfloriri,

 Altoi de spini si crini, absint de lăcrămioară,
 Mă cauți unde nu sunt, ci-n rouă de-amintiri.

 Iubindu-mă m-alungi, când din tăceri te chem  

 Și te resping potrivnic din șoapte fără rost,

 Pastele pe nuanțe. Minune sau blestem?

 Cu câte vise frânte plătim iubirii cost?

        TROIȚELE IUBIRII  - Popa Ines Vanda 

 

 Jertfim aceleași lacrimi pe-altare de orgolii        

 Și ispășim pedeapsa aceleiași iubiri.

 S-au întristat lăstunii, se frâng sub ploi magnolii,

 Vorbim despre iubire, trăind din amintiri.

 

 Prezentul fără noi, astenică corvoadă,

 Avare anotimpuri ne fură flori de lună,                                       

 Am să înving opreliști, mă voi lua la sfadă

 Cu umbre de-mprumut. Visa-vom împreună!

 

 Iar de va fi nevoie aduce-voi din larg 

 Corăbii cu speranțe din Portul nemuririi,                            

 Contrariate valuri la țărm de vis se sparg,

 Înalță fluturi mov, troițele iubirii!

 

 Vreau leac de izbăvire când împotrivă-s toate,

 Eu știu că doar cu tine în stare sunt să zbor, 

 Să vindec agonii, tăceri nevinovate,

 Pescar îți sunt de vise, iubire, lacrimi, dor.

 

 Din salba mea de ani, atât cât mi-au rămas

 Cu stele, licuricii, doar ție îți vor scrie,

 În suflet pași de îngeri, în vise fac popas,

 Sfințind cu maci iubirea, valsând în poezie.

           ȘTII TU VREUN LEAC? - Popa Ines Vanda 

 ,

 Nici azi n-ai înțeles? Cum să-ți aduc aminte?

 Din care constelații să știu să îți culeg, 

 Alai de stele nuferi, șirag de perle sfinte,

 Să poți să mă cuprinzi cu sufletul întreg?

 

 Cum te-aș putea privi? Prin ce sclipiri de zare?                 

 Cu ce miraj de vise și rouă să-ți pictez,

 Melancolii de fluturi zâmbind pe val de mare 

 Și câte punți din roze în gând să-ți colorez?                                  

 

 Vioara cărui cântec ți-ar dezlega misterul,       

 Ce notă necântată  pe strune n-a dansat?

 Am solfegiat iubirea tivind cu salbe cerul,    

 Cu leac din flori de lună, de ploi te-am vindecat!

 

 Perechi de rândunele din vise s-au desprins.

 Să-mbrac nemărginirea în zborul altui veac?   

 Cât oare să te-aștept? Tresar mereu învins!                                 

 Ce fac cu-atâta dor? Știi tu cumva vreun leac ?