Sunt copii
pe-acest pământ...
Sunt
copii pe-acest pământ,
Ce mănâncă... doar în gând,
... Iar alții, cu mese pline,
Fac mofturi, de prea mult bine.
Ba-i prea mullt, ba e sărat,
Ba nu e de la "Mec" luat,
Ba este pâinea de-o zi,
(Visul multor bieți copii...)
Ba nu e "haină de firmă",
(Unii doar așa se-afirmă.)
Ba nu-s teneșii din mall,
Și-alții au piciorul gol...
Ba nu au camera lor,
Deși și-o doresc de zor,
Și-și ceartă mereu părinții,
Că nu le-au creat condiții...
Deschide-le ochii, Doamne,
Să-l vadă pe cel ce doarme,
Nu pe-un pat moale, curat,
Ci pe-asfaltul înghețat...
Cu frigul ducând o luptă,
Îmbrăcat în haină ruptă,
Chiar și noaptea stă de veghe,
Așteptând... o pâine veche.
********
Sunt copii pe-acest pământ,
Ce mănâncă... doar în gând,
... Iar alții, cu mese pline,
Fac mofturi, de prea mult bine.
Sărut-mâna,
mamă, sărut-mâna, tată...
Sărut-mâna,
mamă, sărut-mâna, tată,
M-am
întors târziu din țara-ndepărtată,
Nu
mai sunteți vii, iar casa părintească,
Va
muri și ea, stă să se prăbușească...
Pe
vremea când trăiați, abia dacă sunam,
Schimbam
2-3 vorbe, pe urmă închideam.
Crezându-vă
povară, și poate prea bătrâni,
Vă
sunam, măicuță, la două săptămâni...
Vă
mințeam, tăicuță, că nu am bani de drum,
Preferam
să-i cheltui pe haine și parfum,
În
loc să vă trec pragul, să vă fac fericiți,
Vă
ignoram durerea, scumpii mei părinti...
Sărut-mâna,
mamă, sărut-mâna, tată,
Azi
mă-ntorc la voi cu fața-nlăcrimată,
Vă
privesc distrusă, crucea de granit,
Și
parcă v-aud: "Târziu ai mai venit. "...
Privire
vinovată.
Pledez
vinovat!
Te-aș iubi cu scânteie,
Sunt amorezat,
De trupu-ți, femeie.
Ce forme rotunde,
Ce mers legănat,
În tine-aș pătrunde,
Pledez vinovat!
Privirea să-mi scuzi!
Nu poate să "tacă"...
Sub haine te-ascunzi,
Insă ea te dezbracă.
O simți cum te-atinge?
Nu cumva s-o refuzi!
Carnalul învinge,
Privirea să-mi scuzi!
Mai minte-mă și
azi...
Mai
minte-mă și azi că toate-s bune,
Și
că iubești la fel ca la-nceput,
Că
nu dorești pe alta a o pune,
În
locul meu, așa cum ai făcut...
Mai
minte-mă și azi că fericirea,
Nu
a plecat nicicând de lângă noi,
Că
încă-mi cauți năucit, privirea,
Și
nu te pierzi în ochii ăia goi...
Mai
minte-mă și azi că nu te are,
Sărută-mă
de vrei, cu-al ei sărut,
Am
să te las, deși cumplit mă doare,
Mă
voi preface că nu te știu pierdut...
Mai
minte-mă și azi că va fi "Mâine",
Deși
știm amândoi... nu va mai fi,
Că
încă-ți sunt a sufletului pâine,
Și
că iubești la fel ca-n prima zi...
Aştept
uitarea...
(Scrisă la data de 11.06.2015,
reeditată în 2018.)
Tristă,
tot aştept uitarea,
Poate,
poate va veni,
Să
te ia de pe cărarea,
Vieţii
mele, mult prea gri.
Înainte
nu pot merge,
Eşti
acolo şi mă ţii,
Prinsă-n
ale tale mreje,
Când
îmi treci, când îmi revii.
Înapoi
nu m-aş întoarce,
De-ar
fi altul să devii,
Suferinţa
de mi-ai stoarce,
Tot
ar mai rămâne, ştii?
Stai
în drum, ca o nălucă,
Pierdută
printre cei vii,
Rătăcită
şi năucă,
Spre
mine te-ai năpusti.
Să-mi
iei şi puţina pace,
Din
adâncul inimii,
Distrugi
orice carapace,
De
mi-aş ascunde-o sub mii.
***************
Tristă,
tot aştept uitarea,
Poate,
poate va veni,
Să
te ia de pe cărarea,
Vieţii
mele, mult prea gri...
Nu e om fără
păcat.
Nu
e om fără păcat,
Toți greșim! Și nu o dată.
Ești femeie, ori bărbat?
Toți plecăm cu câte-o pată.
Ne naștem curați și buni,
Cu lumină în privire,
Dar ale vieții furtuni,
Aduc beznă și mâhnire.
Nimeni nu se naște rău,
Nimeni nu vrea să greșească,
Dar răul din jurul tău,
Cum să nu te murdărească?
Nu te bucură nimic,
Chiar și mierea-ți pare-amară,
Sufletu-ți devine mic,
Obosit... să îl tot doară.
Și devii, fără să vrei,
Un om rău, nefericit,
Semănând leit cu cei,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu