Iubită
mamă
( mamei mele, Ana)
Te-am visat, iubită mamă,
Astăzi ți-am dat telefon,
Am uitat de bună seamă,
Unde eşti tu, nu ai ton.
Stăteai undeva la geam,
Eu copil neastâmpărat,
Doamne! câte mai faceam,
Câte-n capul meu s-au spart!
Mă strigai să vin în casă,
Să-mi pui masa să mănânc,
Mămăliga era caldă
Şi laptele aburind.
Din trei linguri terminam,
Mă certai, să mânc încet,
Eu eram cu chef de joacă,
Nu mai puteam să aştept.
M-atingeai încet pe ceafă,
Aveai palma aşa uşoară,
Parcă nu voiam să treacă,
Parcă îmi doream să doară.
Cât de multe-aş fi făcut,
Tu nu erai supărată,
Uneori mi-aş fi dorit,
Să mă altoieşti c-o boată.
Ştii, te-am întrebat odată,
De ce eşti atât de bună,
M-ai privit, puțin mirată,
Mi-ai răspuns peste o lună.
Şi n-am să uit niciodată
La un deget te-ai tăiat,
Curgea sângele, o baltă,
Eu te priveam speriat.
Şi plângeam aşa de tare,
Doamne, mamă ce-ai pățit?
Spune dacă rău te doare,
Fi al naiba de cuțit.
Îmi aduc aminte bine,
Cum în brațe ți-am sărit,
M-am lipit mamă de tine
Parcă m-am mai liniştit.
Cu lacrimi în ochişori,
La picioare îți stăteam,
Te rugam ca să nu mori,
Mâinile îți sărutam.
Nimeni nu avea să ştie,
Câte mi-au trecut prin minte,
Mă rugam ca să fii bine
Promiteam să fiu cuminte.
Seara când m-ai pus în pat
Şi m-ai sărutat pe frunte,
Părul mi l-ai mângâiat
Şi mi-ai spus măicuța multe.
Orice mamă e ca mine,
Astăzi tu mi-ai atătat
Că pot fi mândră cu tine,
Eşti frumosul meu băiat.
Toată lumea la un loc,
N-are sufletul ca tine,
Pentru mine-ai sări-n foc,
Tu eşti totul pentru mine.
Şi mi-ai dat multe povețe,
Nu am să le uit nicicând,
Cine putea să mă-nvețe,
Ce e viața pe pământ.
Mamă, te visez mereu
Şi cât dor îmi e de tine,
Roagă-l tu pe Dumnezeu,
Să te mai lase cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu