MIHAIL COANDĂ - ROMÂNIA - IUBITĂ MAMĂ

Iubită mamă

( mamei mele, Ana)

Te-am visat, iubită mamă,

Astăzi ți-am dat telefon,

Am uitat de bună seamă,

Unde eşti tu, nu ai ton.

Stăteai undeva la geam,

Eu copil neastâmpărat,

Doamne! câte mai faceam,

Câte-n capul meu s-au spart!

Mă strigai să vin în casă,

Să-mi pui masa să mănânc,

Mămăliga era caldă

Şi laptele aburind.

Din trei linguri terminam,

Mă certai, să mânc încet,

Eu eram cu chef de joacă,

Nu mai puteam să aştept.

M-atingeai încet pe ceafă,

Aveai palma aşa uşoară,

Parcă nu voiam să treacă,

Parcă îmi doream să doară.

Cât de multe-aş fi făcut,

Tu nu erai supărată,

Uneori mi-aş fi dorit,

Să mă altoieşti c-o boată.

Ştii, te-am întrebat odată,

De ce eşti atât de bună,

M-ai privit, puțin mirată,

Mi-ai răspuns peste o lună.

Şi n-am să uit niciodată

La un deget te-ai tăiat,

Curgea sângele, o baltă,

Eu te priveam speriat.

Şi plângeam aşa de tare,

Doamne, mamă ce-ai pățit?

Spune dacă rău te doare,

Fi al naiba de cuțit.

Îmi aduc aminte bine,

Cum în brațe ți-am sărit,

M-am lipit mamă de tine

Parcă m-am mai liniştit.

Cu lacrimi în ochişori,

La picioare îți stăteam,

Te rugam ca să nu mori,

Mâinile îți sărutam.

Nimeni nu avea să ştie,

Câte mi-au trecut prin minte,

Mă rugam ca să fii bine

Promiteam să fiu cuminte.

Seara când m-ai pus în pat

Şi m-ai sărutat pe frunte,

Părul mi l-ai mângâiat

Şi mi-ai spus măicuța multe.

Orice mamă e ca mine,

Astăzi tu mi-ai atătat

Că pot fi mândră cu tine,

Eşti frumosul meu băiat.

Toată lumea la un loc,

N-are sufletul ca tine,

Pentru mine-ai sări-n foc,

Tu eşti totul pentru mine.

Şi mi-ai dat multe povețe,

Nu am să le uit nicicând,

Cine putea să mă-nvețe,

Ce e viața pe pământ.

Mamă, te visez mereu

Şi cât dor îmi e de tine,

Roagă-l tu pe Dumnezeu,

Să te mai lase cu mine.

                    Mihail Coandâ