POPA INES VANDA - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI

         TE VOI LASĂ SĂ CREZI - Popa Ines Vanda

 

 Cu rouă de argint brodează magii vise,

 Iar stelele împart explozii de culoare,  

 Luceferi despletesc dorințe interzise, 

 Colibrii jucăuși trec vămi de așteptare.

 

 Am dezlegat cu-albastru vâltoarea depărtării 

 Și în cuibarul clipei am adunat speranțe,

 O salbă de lumină a-nveselit cocorii

 Desferecând minute de-absurde disonanțe.

 

 Pătrar de lună albă din lacrimi mari de perle

 A construit podețuri și punți de rai promis,

 Să poți călători în care de mărgele,

 Iubind fără opreliști ce doar în vis ți-e scris.

 

 Grăbit se-ntorc serafii, cu aripi bat în glastră,

 Pe-o hartă creponată punctează zboruri pare,

 Se-nchină, lasă-n grabă oracol la fereastră, 

 În sfeșnic delirează secunde pe altare.

 

 Au anulat restanțe pe vis și resemnări,

 Timbrând cu armonie consensuri relative,

 Peste-nsetări și arderi, fugare inserări,

 Au picurat lavandă și doruri din misive.

 

 Gondole cu iluzii au amăgit destine 

 La țărmul unei nopți cu false amintiri,

 De-ți  vei aduce-aminte din când în când de mine,

 Te voi lăsa să crezi că-n mine mai respiri.

       SĂ FIU IERTATĂ - Popa Ines Vanda

 

 Rapsozii toamnei mele în gânduri se strecoară,         

 În timp ce frunza cade pe-aleea depărtării,

 Vestale rătăcite destine trag de sfoară,

 Aprind făclii de dor la țărmul înserării.

 

 Trec dealul amintirii cu aripi de nălucă,

 O siluetă-n brațe naiv o mai cuprind,

 Suspină greieri blânzi, pe treapta clipei urcă 

 Chemări nedeslușite, în nopți ce se divid.     

 

 Luceferii jertfesc dorințe-n vieți grăbite. 

 Prin ramuri desfrunzite pășesc șovăitor

 Neputincioase stele, în salbă de ispite,

 Tresar înlăcrimate-n petala unui nor .

  

  Predestinata vină, ce uneori mă doare, 

  Aceea de-a iubi cu suflet pur, întreg,                       

  O voi lăsa să ardă în snop de resemnare

  Pe-o palmă a uitării, parfumul n-am să-i neg.

 

 Pe drumul înspre tine doar netrimise vești

 Se vor mai zbate tainic la felinare stinse,

 Regrete șifonate vor tresări-n calești,

 Absențe delira-vor, oftând pe câmp de vise. 

 

 Oprobiu cer iubirii instanțe-acuzatoare,

 Pledez fără tăgadă, iubind sunt vinovată, 

 Pe fila vieții mele cer doar o adnotare,

 Cu-nsângerate lacrimi semnez: Să fiu iertată!

      REVERIA PRIMĂVERII  - Popa Ines Vânda 

 

 Curcubeul își răsfiră degetele jucăușe

 Prin mustățile de grâu, afânate de lumină

 Și pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tușe, 

 Picurând din stele rouă pe sepale și tulpină.

 

 Florile de musețel sunt pudrate cu polen,

 În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic              

 Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben,

 Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic.

 

 Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială,       

 Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit,

 Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală,

 Rândunelele duioase se întrec în ciripit.  

 

 Auzind că prin grădini forfota se întețește, 

 Greierele trubadur, jovial, copilăros, 

 Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește,

 Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos.

 

 Garofițele cochete, în rochițe de cașmir

 Au tivit cu buburuze, volanașele vărgate,

 Melci îndrăgostiți sărută mici boboci de trandafir,    

 Grațioasele lalele au fustițele cloșate. 

 

 Fluturi dantelați se-alintă în pastel de reverie,

 Visele în evantai, aripi și-au deschis în zbor,

 Lăcrimează-n flori de măr, doi cocori, de bucurie,

 Turturica-și cheamă dorul ațipit în cuib de nor.