miercuri, 14 noiembrie 2018

ADRIANA RĂDULESCU - GRECIA- un om..un sentiment…o speranță…



A venit momentul, cred, să ne trezim. Asta este realitatea!!! Asta este realitatea noastră. În viață totul este nedrept. Am ales să traim cu aceste persoane alături. Alte zile au fost mai bune dar în ultima perioadă parcă totul și toate ne sunt de vină. Asteptăm să treacă anii. Anii vor trece și noi ne vom uita în urmă… O să te întrebi: eu unde sunt? Ce am rămas? Ce am făcut din viața mea? Unde a fost pasiunea? Unde a fost iubirea? Unde a fost pofta de viață? Au trecut anii… Acoperă-mi ochii și spune-mi o minciună să te cred… Spune-mi că ești aici și că lumea nu este așa. Ai obesrvat că totul este robotic? Lucrăm ca roboții,vorbim ceea ce ni se permite și când se găsește un acel om diferit este criticat și aruncat ca un gunoi din societate. De ce noi oamenii cu suflet suntem alungați și viețile noastre diferite? Avem o inimă.. Avem un sentiment aparte. Majoritatea nu mai simt.. Nu mai stiu ce este bine și ce este rău… Știu de altfel să creadă în Dumnezeu dar nu îi practică dorința. Dumnezeu nu te critică…la momentul potrivit te vei critica singur. În fața Lui. Ține-mă în brațe strâns spune-mi cât de mult ai nevoie de mine .. Și eu voi fi în spatele tău. Închide ochii încearcă să simți cum îți bate inima… Și a mea bate în același ritm cu a ta, pentru același scop. E dat de sus ca acest anotimp de toamnă să se steargă în fiecare an. Frunzele cad din copac, ca fulgii de zăpadă… Se piede speranța pentru un viitor mai bun. Apoi singurătate… Pustietate. Totul e acoperit de zăpadă și nu mai vezi nici o formă de viață. Dar nu uita, iubirea mea ca speranta, încă există… Așadar vine primăvara și deja apar primele roade… Totul se renaște. Eu, tu. Noi. Speranță. Iubire. Dorinta de viață..pofta de a cunoaște și de a vedea totul dintr-o altă perspectivă. O viață nouă. Chiar dacă mă vei lăsa nu uita să iubești. Pe oricine și oricât de puțin. Din asta vei trăi și cu asta te vei hrăni. Nu mâncare…ci mulțumirea pe fața ceiluilalt că nu l-ai abandonat pe acest greu drum al singurătății printre roboți.. Cu numele tău de floare mi-ai deschis inima.. Niciodată nu voi fi aceeași. Mi-ai arătat că nu sunt invizibilă și ai văzut ceea ce  nu văd alții…un om..un sentiment…o speranță…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LANSARE DE CARTE - POEZII DIN CARTEA SUFLETULUI - Autor ELENA-CONSTANȚA ADĂMUȚ

  ÎNTÂLNIRE LITERARĂ     Buna ziua și bine v-am gasit, dragi locuitori ai orașului Aninoasa! Înainte de toate, gasesc de cuviință să mă prez...