A venit momentul, cred, să ne trezim. Asta este realitatea!!! Asta este realitatea noastră. În viață totul este nedrept. Am ales să traim cu aceste persoane alături. Alte zile au fost mai bune dar în
ultima perioadă parcă totul și toate ne sunt de vină. Asteptăm să treacă anii.
Anii vor trece și noi ne vom uita în urmă… O să te întrebi: eu unde sunt? Ce am
rămas? Ce am făcut din viața mea? Unde a fost pasiunea? Unde a fost iubirea?
Unde a fost pofta de viață? Au trecut anii… Acoperă-mi ochii și spune-mi o
minciună să te cred… Spune-mi că ești aici și că lumea nu este așa. Ai obesrvat
că totul este robotic? Lucrăm ca roboții,vorbim ceea ce ni se permite și când
se găsește un acel om diferit este criticat și aruncat ca un gunoi din
societate. De ce noi oamenii cu suflet suntem alungați și viețile noastre
diferite? Avem o inimă.. Avem un sentiment aparte. Majoritatea nu mai simt.. Nu
mai stiu ce este bine și ce este rău… Știu de altfel să creadă în Dumnezeu dar nu îi
practică dorința. Dumnezeu nu te critică…la momentul potrivit te vei critica
singur. În fața Lui. Ține-mă în brațe strâns spune-mi cât de mult ai nevoie de
mine .. Și eu voi fi în spatele tău. Închide ochii încearcă să simți cum îți bate inima… Și a mea bate în același ritm cu a ta, pentru același scop. E dat de
sus ca acest anotimp de toamnă să se steargă în fiecare an. Frunzele cad din
copac, ca fulgii de zăpadă… Se piede speranța pentru un viitor mai bun. Apoi
singurătate… Pustietate. Totul e acoperit de zăpadă și nu mai vezi nici o
formă de viață. Dar nu uita, iubirea mea ca speranta, încă există… Așadar vine
primăvara și deja apar primele roade… Totul se renaște. Eu, tu. Noi. Speranță.
Iubire. Dorinta de viață..pofta de a cunoaște și de a vedea totul dintr-o altă perspectivă. O viață nouă. Chiar dacă mă vei lăsa nu uita să iubești. Pe
oricine și oricât de puțin. Din asta vei trăi și cu asta te vei hrăni. Nu
mâncare…ci mulțumirea pe fața ceiluilalt că nu l-ai abandonat pe acest greu
drum al singurătății printre roboți.. Cu numele tău de floare mi-ai deschis
inima.. Niciodată nu voi fi aceeași. Mi-ai arătat că nu sunt invizibilă și ai
văzut ceea ce nu văd alții…un om..un sentiment…o speranță…
Site de promovare a scriitorilor, poeților si artiștilor plastici, contemporani. ****Ai câştigat sau ai pierdut, nu te opri din drumul început, luptă sperând că într-o zi, tot ce-ţi doreşti se v-a împlini, regretă doar timpul pierdut, tot ce puteai să faci şi n-ai făcut! ****
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
DUREREA DESPĂRȚIRII - Autor: K.E.Nycollas ( proză scurtă care se va putea lectura și în volumul în lucru ,,ZBOR FĂRĂ ARIPI”)
În sufletul omului, în decursul vieții, se cuibăresc diferite tipuri de dureri, cauzate de diversele evenimente trăite. În urma fiecă...

-
Stimați cititori ai revistei Luceafărul din Vale , Cu sufletul plin de emoție și recunoștință, mă alătur vouă prin aceste pagini bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu