A venit momentul, cred, să ne trezim. Asta este realitatea!!! Asta este realitatea noastră. În viață totul este nedrept. Am ales să traim cu aceste persoane alături. Alte zile au fost mai bune dar în
ultima perioadă parcă totul și toate ne sunt de vină. Asteptăm să treacă anii.
Anii vor trece și noi ne vom uita în urmă… O să te întrebi: eu unde sunt? Ce am
rămas? Ce am făcut din viața mea? Unde a fost pasiunea? Unde a fost iubirea?
Unde a fost pofta de viață? Au trecut anii… Acoperă-mi ochii și spune-mi o
minciună să te cred… Spune-mi că ești aici și că lumea nu este așa. Ai obesrvat
că totul este robotic? Lucrăm ca roboții,vorbim ceea ce ni se permite și când
se găsește un acel om diferit este criticat și aruncat ca un gunoi din
societate. De ce noi oamenii cu suflet suntem alungați și viețile noastre
diferite? Avem o inimă.. Avem un sentiment aparte. Majoritatea nu mai simt.. Nu
mai stiu ce este bine și ce este rău… Știu de altfel să creadă în Dumnezeu dar nu îi
practică dorința. Dumnezeu nu te critică…la momentul potrivit te vei critica
singur. În fața Lui. Ține-mă în brațe strâns spune-mi cât de mult ai nevoie de
mine .. Și eu voi fi în spatele tău. Închide ochii încearcă să simți cum îți bate inima… Și a mea bate în același ritm cu a ta, pentru același scop. E dat de
sus ca acest anotimp de toamnă să se steargă în fiecare an. Frunzele cad din
copac, ca fulgii de zăpadă… Se piede speranța pentru un viitor mai bun. Apoi
singurătate… Pustietate. Totul e acoperit de zăpadă și nu mai vezi nici o
formă de viață. Dar nu uita, iubirea mea ca speranta, încă există… Așadar vine
primăvara și deja apar primele roade… Totul se renaște. Eu, tu. Noi. Speranță.
Iubire. Dorinta de viață..pofta de a cunoaște și de a vedea totul dintr-o altă perspectivă. O viață nouă. Chiar dacă mă vei lăsa nu uita să iubești. Pe
oricine și oricât de puțin. Din asta vei trăi și cu asta te vei hrăni. Nu
mâncare…ci mulțumirea pe fața ceiluilalt că nu l-ai abandonat pe acest greu
drum al singurătății printre roboți.. Cu numele tău de floare mi-ai deschis
inima.. Niciodată nu voi fi aceeași. Mi-ai arătat că nu sunt invizibilă și ai
văzut ceea ce nu văd alții…un om..un sentiment…o speranță…
„Un spațiu literar dedicat cuvintelor care vindecă, vocilor sincere și poveștilor care merită ascultate.”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Când ajutorul nu mai vine, apare bârfa
Când ajutorul nu mai vine, apare bârfa Există un moment subtil, greu de observat la început, în care relațiile dintre oameni se schimb...
-
În sufletul omului, în decursul vieții, se cuibăresc diferite tipuri de dureri, cauzate de diversele evenimente trăite. În urma fiecărui eve...
-
Încăpățânarea omului care nu renunță și logica omului care nu știe tot, dar înțelege repede ce contează. Tu ai una dintre cele ma...
-
Redacția LucVal&ken , împreună cu Revista Luceafărul din vale , mulțumește tutror colaboratorilor pentru efortul făcut privind ...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu