THEIA PRESADĂ - IRLANDA - Povestea Îngerașului Roz

Povestea Îngerașului Roz

      Pe un tărâm real, trăind o poveste minunată de viată , există o Fetiță tare, tare alintată. Și cum este unica Floricică a mamei sale, aceasta nu știa cum să o răsfețe tot mai mult. Uneori o cadorisea cu bunuri materiale valoroase. De cele mai multe ori însă, îi dăruia lucruri aparent banale, care cuprindeau în esența lor povețe, cărora ea trebuia să le găsească cheia pentru a le desluși tâlcul.

     Așa se face că, în ajunul unui Crăciun, pe când fetița își decora brăduțul în propria casă, departe de mama ei, se gândește:

    “Draga mea mami, iată ce globuleț mi-a adus, în dar, anul trecut. Cum să pun acest accesoriu roz printre ornamentele mele? Oare nu știa că în trend este combinația de roșu și auriu?”
Și cum erau deschise unor astfel de discuții, șicandându-se și alintându-se reciproc, a sunat-o deîndată și i-a spus astfel:

    - Mami, să nu te superi, dar globulețul de anul trecut, pe lângă faptul că e roz și nu se potrivește cu restul decorațiunilor mele, pare ciudățel și ieftin. Nu îl pot folosi anul acesta.
Mama sa, i-a zâmbit larg, dându-i dreptate și admițând că a ales globulețul cu sufletul, nu după alte criterii, apoi a îmbrățișat-o ca transmitere cu întreaga s-a ființă și i-a spus o scurtă poveste.

      - Știi tu, draga mamei, colecția mea de globulețe? Îți amintești că an de an, când primesc musafiri le spun că singurele daruri ce le pretind sunt globulețe inscripționate cu numele fiecăruia și anul evenimentului? Spun tuturor că altceva în afară de sănătate și fericire nu-mi doresc. Ei bine, ele reprezintă deja amintiri memorabile ale oamenilor care mi-au pășit pragul casei și al sufletului. Oameni pe care i-am ospătat și alături de care m-am simțit ca într-o familie lărgită. Pe toți îi păstrez în suflet și în gând, simțindu-i aproape dincolo de noțiunea spațiului și a timpului. Aceste micuțe daruri, pentru mine, s-au transformat în bijuterii rare. An de an le ating mai întâi cu bucurie, trecându-mi privirea peste ele. Apoi, mă cuprinde nostalgia. Le cuprind în palme, rând pe rând și depăn cele mai frumoase povești. Chiar de cei ce mi le-au dăruit nu îmi sunt aproape, pentru o îmbrățișare fizică, eu îi simt. Bucuria mea juvenilă, fără seamăn, asezonată cu explozia de fericire a acelor momente speciale, știu că își va găsi îmbrățișarea într-un alt univers, necunoscut nouă pe deplin. Ceea ce încă nu ai înțeles, este că tu, Îngerașul meu scump, vei moșteni această colecție de suflet într-o bună zi. Un dar spiritual, atât de puțin costisitor din punct de vedere material. Ceea ce știu, este că, în preajma unui anume Crăciun, nu îți vei împodobi brăduțul ca să fie aliniat trendului ci din el va răzbate strălucirea vie a sufletului mamei tale. Privind către acesta, alături de soțul tău și de proprii voștri copilași, vei asemui sclipirea globulețelor cu ochii veghetori ai mamei tale. Căci mama, într-o formă sau alta, mereu îți va fi aproape și te va mângâia. Oricum și oricând își va întinde aripile ocrotitoare pentru a vă binecuvânta cu liniște și fericire. Apoi, împreună veți cânta cel mai minunat colind, odă închinată Cerului și mamei tale unice. 

     Mica confesiune a mamei a luat sfârșit. Fetița a tăcut câteva clipe, apoi glumele și veselia celor două, mama și fiică a survolat înălțimile. 

      Și-au spus glume și au făcut schimb de opinii cu privire la pregătirile Crăciunului ce se apropia.
Mama nu contenea să împacheteze darurile și era pregătită să le onoreze casa, de această dată, cu vizita sa.

     Le promisese un Crăciun Magic, demn de a fi cuprins în file de basm. Și chiar așa s-a întâmplat, căci fericirea lor a fost una înaripată, de care vom avea plăcuta surpriză să mai auzim. Vor petrece împreună multe alte sărbători, însă supriza ce a avut-o mama în respectivul an, îi va vibra mereu sufletul.

     A intrat pe ușă, cu bucuria copilului ce nicicând nu se va stinge în fața Sfintelor sărbători, mai ales când cei dragi îi sunt alături. Cu o singură privire a îmbrățișat pomișorul împodobit, de la distanță; și greu nu i-a fost să observe că în centrul acestuia, pe lângă cele două nuanțe în trend, culoarea discordantă era dată de un îngeraș roz. Părea însă, ca o pată de culoare. Una vie, autentică, care aducea cu năstrușniciile și totodată cu adierea blândă și veghetoare a măicuței sale.

     Nu! Nu părea potrivit în acea armonie desăvârșită, artistic creată. 

    În taina și spre mulțumirea sa sufletească, a admis că fetița sa are atât rafinament cât si un stil aparte în decorațiuni de orice fel, desigur, moștenite!

     Atât Îngerașul roz cât și micuța lui poveste, se vor așterne cuminți în rândul celorlalte colecții, spre a fi atinse cu nostalgie și iubire la vremea lor, spre neuitare.

     Căci viața celor două personaje, atât de dragi mie, îți continuă minunata călătorie, conturând alte și alte povești, din cele mai frumoase.

                                                                                                                             Theia  Presadă