Convergenţe la Alma Mater
Eugen EVU
La un poem - cheie
Llelu VĂLĂREANU – SÂRBU - „Frigul
însingurării”, editura Lindenfeld, 2014
Darul de carte al vigurosului om al
ştiinţei şi filosof-poet, n. 01.01.1948,Vălari (adica din Vale, nivel de prund
geo-spiritual - n.n. - Gorj ) întâlnit
recent la Alma Mater, Sibiu, - n.n. - Gorj
mă face a tresări la ce doi de unu ai naşterii:,,sub zodii” stând, avem a ne minuna iar şi iară, cum se face că un
pragmatic îşi autocontemplă fiinţa şi prin poezie, dar e simplu: omul a avut
primul impuls spre poieion din copilărie. Mai degrabă ceea ce spun este
retoric.Fără a risca marginalii mistagogice, citindu-i cartea - nu mă mir că el
,,stă”, paideumatic, sub egida spaţiului Brâncuşian, şi s-ar putea revendica –
deşi e stabilit la Sibiu – mişcării
literare-culturale a Jienilor. Dominanta – constanta stării de Însingurare – reconstatăm,
este, via antebelici şi post- totalitarism (ciclic - repetabil deci) - poetic
una a auto-scrutării vag-daoiste(!) – fie una tipic
atipică (sic, n. n.).
Devoţiunea
probatorie pentrou o ştiinţă exactă nu l-a abătut de la chemarea spre
Misterul
existenţei
– devenirii, iar poezia sa îi este propriul avocat al Inimii (Anima).
Pledoaria pentru VIS fierbinte. vs. înfrigurarea
,,ce dinspre noi vine’’ (Laurenţiu Fulga), stă, ca
şi la un Cristian G.Abrebenel (din susnumita Zonă a Campusului natural magic brâncuşian),
este semnul său entitar, şi re-identitar. Între ,,cald” şi
,,rece , poesia este ,,cristalul care curge” (Elitis) – aşadar sentiment
fundamental, principiu ordonator. C a şi la alţi jieni, mai de-o vârstă,dar şi
mai noi, motivul cheie este Casa Cuvintelor, conotativ altarul, templul
(blagian) al oficierii cultic-culturale a unui ritual – ceremonial şi
neutrosofic(I.P.Brădiceni,
Cr.C. Abrebenel, Gelu Birău, Dumitru Tâlvescu, Mihai Amaradia ş.a. - în legea
semioticianului transmodernist) - dar şi
neo-sarcedotale, redefinitoriu al fiindului, cu analogii aparent
,,rugbistice’’, ale aplecării şi jocului cu sfericitatea - ovalul
unei unei mingi- sferoid: „Era ca o
minge:/ intra în poartă/ împinsă de adversari,/ dar şi de coechipieri/ era ca o
poveste a omului dirijat/ se ducea unde nu-l trimiţi/ fără să ştie altceva/ În copilărie speria gândul” (v.
Ion Mureşan, recent premiatul USR, ars
poeticile
frustrării copilărie, ca la Gabriela Melinescu ş.c.l.!) ...” că trebuie să execut ordinele/ copiilor mai
mari/ mă răzvrăteam/ nu făceam nimic fără să-mi
placă (hedonism înnăscut reprimat, traumatic, n.n.) – fără să fi
pentru ce am de făcut” (Intru-n
Cetatea cuvintelor, pag.72.
Viaţa merge în sensul- noima in extenso semantic al
acelor Athanor, incinte-altar-naos-templu, egregor, iar
scrisul-ceremonialulscrierii divinatorii – lirice, este gesticulaţia ce
duce spre iluminare, iniţiere, comunicare de tip missionarist, chiar şi aici,
în straniul areal al ciberneticii
psihologiste, de tip-dinamică revelatorie..., via ,,poeţii blestemaţi” Benn,
Trakl, Rimbaud, Enzensberger, S.
Plath, Blecher, Ştefan George, Caraion, A E
Baconschy, Th. Bernhardt ş.c.l. n.n.) –
parafrazic Florin Mugur, M. Dinescu, Cartarescu...
Cum şi la alţi
număraţi poeţi de acum, arta redevine ştiinţă primordială, recuperatorie
prin
raţionalism – iar
plurisemantismul – paradigmă de sine înnoitoare.
La Llelu VĂLĂREANU - SÂRBU revelaţia vine ca acalmie
şi regăsire, fără spaime escatologice, ca la OMOGONICII actuali, „răzvrătirea”
din extramurros-ul paqradiziac (al copilăriei lumii) a devenit
acalmic- consolatoare, discursul eseistic-explicit, unul al
redefinirii din pathos; fenomenul este al celor din spaţiul geo-spiritual
sus-invocat.
Scientistul „raţiunii înfrigurate” este
complementar „fierberii” în cuvinte, ca scântei ale lui Iov, în noul
racord cu tehno-omul primejduit a se dezumaniza, prin cyborgizare „recuperatorie”
a... răzvrătirii. Constanta reală a acestei arte potice este demnitatea,
moralitatea, focul egenerator al vetrei-duhului zoroastric (Zarathurstra).
Asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică
"provincia corvina"
Eugen EVU, Hunedoara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu