ION CUZUIOC - R.MOLDOVA - Poeme nipone GOGYOHKA Soare răsare

Ion Cuzuioc

Poeme nipone

GOGYOHKA 

Soare răsare

             96.

Florile din 

salonul spitalului 

emană dragoste

de viață pentru bolnavi

și personalul medical 

               97.

La lumina

licuricilor fluturii 

dansează în ritmul

țârâitului unui 

greier rătăcit 

         98.

Florile de bujor de

pe covorul țesut de 

mama nu se ofilesc

niciodată și rămân

totdeauna proaspete 

           99.

Curtea casei a îmbrăcat 

covorul din frunzele toamnei 

și merg pe el cu plăcerea 

anilor copilăriei când pășeam

desculț prin roua dimineții 

            100.
Un câine maidanez 

traversează

neregulamentar strada 

iar șoferii claxonează 

și înjură cât îi țin baierele 

               101.

A răsărit soarele și 

pomul a-nflorit apoi

a rodit și fructe 

dar a venit vântul 

și totul s-a scuturat 

               102.

Aș zbura pe munte

și la mare să-mi cânt 

și să-mi citesc istoria 

apoi cu drag spre soare 

să-mi încălzesc neamul 

                 103.

Oprește amurgul să nu

ne părăsească soarele

să nu vină întunericul 

să ne vedem la față 

doresc viață până în amurg 

            104.

Fiecare om

fie mic sau mare

vede și aude

meditează și expune

unii benevol alții impuși 

                105.

Un izvor din ochii 

noștri sunt lacrimile

ce spală sufletul 

la bucurie și necaz 

ca un leac binevenit 

              106.
Luate de vânt 

frunzele plâng 

după copacul

ce le-a dat viață 

și purtat de grijă 

                107.

Aroma fructelor 

din livadă este

parfumul dorit

al gospodarului 

de la tară 

              108.
Un cuvânt jignitor 

poate fi mai 

periculos decât 

cutremurul 

de pământ 

           109.

Am mers la țară să mă

întâlnesc cu oamenii 

simpli și să mai aud o

vorbă înțeleaptă de care

duce lipsă azi orașul 

           110.

Sub salcia 

pletoasă se

mai ascunde

și soarele 

la umbră 

        111.

Raze de soare se 

strecoară printre

degete să vindece 

bătăturile din 

palma mamei 

         112.

Luna cântă la harpă

stelele dansează pe cer

când stelele obosesc 

coboară pe pământ 

transformându-se în licurici

           113.

Focul cât ar arde

până la urmă se stinge

precum inima care bate 

și la un moment dat se oprește

căci nimic nu este veșnic 

            114.

Chipul tău îl văd 

pe-o pânză desenat 

în lemn cioplit 

din lut turnat

și peste tot el este viu

           115.

Ne vânam unii pe alții 

la serviciu și la odihnă 

în stradă și în casă 

vânăm  bârfe noutăți 

și pe toate benevol