joi, 29 noiembrie 2018

ION CUZUIOC - R.MOLDOVA - Poeme nipone GOGYOHKA Soare răsare




Ion Cuzuioc

Poeme nipone

GOGYOHKA 

Soare răsare







             96.
Florile din 
salonul spitalului 
emană dragoste
de viață pentru bolnavi
și personalul medical 
               97.
La lumina
licuricilor fluturii 
dansează în ritmul
țârâitului unui 
greier rătăcit 
         98.
Florile de bujor de
pe covorul țesut de 
mama nu se ofilesc
niciodată și rămân
totdeauna proaspete 
           99.
Curtea casei a îmbrăcat 
covorul din frunzele toamnei 
și merg pe el cu plăcerea 
anilor copilăriei când pășeam
desculț prin roua dimineții 
            100.
Un câine maidanez 
traversează
neregulamentar strada 
iar șoferii claxonează 
și înjură cât îi țin baierele 
               101.
A răsărit soarele și 
pomul a-nflorit apoi
a rodit și fructe 
dar a venit vântul 
și totul s-a scuturat 
               102.
Aș zbura pe munte
și la mare să-mi cânt 
și să-mi citesc istoria 
apoi cu drag spre soare 
să-mi încălzesc neamul 
                 103.
Oprește amurgul să nu
ne părăsească soarele
să nu vină întunericul 
să ne vedem la față 
doresc viață până în amurg 
            104.
Fiecare om
fie mic sau mare
vede și aude
meditează și expune
unii benevol alții impuși 
                105.
Un izvor din ochii 
noștri sunt lacrimile
ce spală sufletul 
la bucurie și necaz 
ca un leac binevenit 
              106.
Luate de vânt 
frunzele plâng 
după copacul
ce le-a dat viață 
și purtat de grijă 
                107.
Aroma fructelor 
din livadă este
parfumul dorit
al gospodarului 
de la tară 
              108.
Un cuvânt jignitor 
poate fi mai 
periculos decât 
cutremurul 
de pământ 
           109.
Am mers la țară să mă
întâlnesc cu oamenii 
simpli și să mai aud o
vorbă înțeleaptă de care
duce lipsă azi orașul 
           110.
Sub salcia 
pletoasă se
mai ascunde
și soarele 
la umbră 
        111.
Raze de soare se 
strecoară printre
degete să vindece 
bătăturile din 
palma mamei 
         112.
Luna cântă la harpă
stelele dansează pe cer
când stelele obosesc 
coboară pe pământ 
transformându-se în licurici
           113.
Focul cât ar arde
până la urmă se stinge
precum inima care bate 
și la un moment dat se oprește
căci nimic nu este veșnic 
            114.
Chipul tău îl văd 
pe-o pânză desenat 
în lemn cioplit 
din lut turnat
și peste tot el este viu
           115.
Ne vânam unii pe alții 
la serviciu și la odihnă 
în stradă și în casă 
vânăm  bârfe noutăți 
și pe toate benevol 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LANSARE DE CARTE - POEZII DIN CARTEA SUFLETULUI - Autor ELENA-CONSTANȚA ADĂMUȚ

  ÎNTÂLNIRE LITERARĂ     Buna ziua și bine v-am gasit, dragi locuitori ai orașului Aninoasa! Înainte de toate, gasesc de cuviință să mă prez...