VICTORITA ILEANA STOLOJANU
- ROMANIA -
(prozatoar)
StolojanuVictoria-Ileana, născută
Munteanu la 30 aprilie 1972 în orașul
Târgu Cărbunești, județul Gorj. A fost
admisă pe primul loc la Liceul Economic din Tg-Jiu și l-a absolvit ca șefă de
promoție. A reprezentat Gorjul la Olimpiada Națională de Geografie, Geografia
Romaniei din cls.a XII-a de unde geograful Gheorghe Neamu i-a înmânat premiul
special datorită predilecției de a alătura geografiei literatura, precum Simion
Mehedinți. A absolvit în 1995 facultatea de Științe Economice, secția
Management în Industrie, și în 2006 studiile postuniversitare-master
Managementul și dezvoltarea
resurselor umane la Universitatea din Craiova, Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor.
Din 2015 este Doctor în economie, specialitatea Management al Universității
Valahia din Târgoviște, coordonator prof. univ. dr. Pârgaru Ion.
,,Meseria ți-o dictează
rațiunea iar pasiunile sufletul’’ declara autoarea afirmand că se poate trăi
foarte greu din scris sau nu se poate deloc datorită faptului că locul culturii
nu este bine stabilit la nivel local si național.. Lucrează ca economist la
U.M.Sadu din 1995, anul în care a absolvit facultatea. Ca autor de cărți a
vorbit inima, cunoscând limba franceză are și capitole în limba franceză în cărțile
publicate iar poetul Dumitru Dănău a numit-o ,,devoratoare
de biografii evenimențiale''.
Din 17 ianuarie 2005, de când
a încheiat etapa de bibliotecă a cercetării ,,legendelor gorjene,, are o împuternicire de la Centrul Județean de Conservare
a Culturi Tradiționale ,,pentru investigare etno-folclorică și pentru cercetare
în teren pe teritoriul județului Gorj,, și adună fără odihnă ,, crâmpeie din legende
gorjene’’, publicându-le și în periodice
locale, călăuzită de principiul cunoașterii rădăcinilor pentru a-ți merita ramurile.
,, Sunt oameni care sapă să
afle ceva nou. Eu sap să aflu ceva vechi’’ spunea Nichita. Aș vrea ca
generațiile viitoare să beneficieze de poveștile și legendele care, fără
preocuparea și pasiunea unora ca mine, bunicii noștri le-ar lăsa nerostite. Am pierde
astfel tezaur de suflet gorjenesc.
Astfel doresc actualizarea
noțiunii de legendă în sensul că s-a
pierdut termenul de faptă care să merite să rămână în legendă. De aceea trebuie
să intre în legendă tot ceea ce se vede.
Restul sunt vorbe. Viitorul are nevoie
de fapte.
Autoarea merge în căutarea
legendelor pe drumul deschis de
Alexandru Ștefulescu. ,,Nu orice județ din tară se poate mândrii cu un patrimoniu cultural și spiritual de talia celui moștenit
de la marele nostru Brâncuși, de exponate muzeale de mare valoare istorică, de
vestigii și descoperiri arheologice de prima mărime, de eroi recunoscuți ca Tudor Vladimirescu, generalul Magheru sau
Ecaterina Teodoroiu dar și cu cele mai multe și vechi drumuri transcarpatice și
sate formate de către turme de păstori ce au adus în circulația lor continuă
legende și povești,,opina aceasta într-un interviu pentru periodicul ,,Manifest'' 20 aprilie/1 mai 2008, parafrazându-l.
În cartea „România Pitorească” Alexandru Vlahuţă
descrie locul unde trăiește prozatoarea, Munţii Parâng, astfel: „În zarea largă
vedem limpede cum încep să se ridice şi să se-nlănţuie gheburile din ce în ce
mai mari ale Parângului, falnicul munte acoperit odinioară de gheţari, din a
căror înceată topire i-au rămas pe zănoagele de la Găuri turmele de stânci
albe, lacuri albastre şi minunate căderi de izvoare, care fac din acest munte
una din cele mai frumoase podoabe ale Carpaţilor noştri”.
Cu zeci de ani înaintea sosirii în localitate a
autoarei, în 1966, cunoscutul dascăl
Alexandru Tatomirescu, previziona:...,, dacă vreun scriitor din Ţara noastră ar
cuteza să plece pe urmele regretatului poet şi scriitor Alexandru Vlahuţă,
pentru imortalizarea frumuseţilor patriei într-o nouă «Românie pitorească»
şi-ar descinde în Bumbeşti-Jiu, format
din mai multe sate de moşneni, cu oameni harnici şi pricepuţi pe lângă peisajul
natural cu munţi care se luptau cu «vijeliosul Jiu» cum spunea Vlahuţă cu,
marea bogăţie a pădurilor de pe versantele de miazăzi ale munţilor Parâng şi
Vâlcan cu fiare sălbatice pe ţancuri ori în genuni nepătrunse”.
,,Qui facit per alium facit
per se,, Victoria Stolojanu începe să împlinească visul cunoscutului dascăl, atrăgând drept colaboratori alți
pasionaţi de scris şi mai ales pe prietena ei Monica Răscol, cea despre care
scriitorul Ion Popescu-Bădiceni ,, în loc de introducere’’ în ,, Legende
și povești din Bumbești,, scria: a publicat în ziare și reviste, a
citit din creațiile ei în cenaclurile gorjene, demonstrând un talent viguros,
un umor sănătos, o bună cunoaștere a folclorului literar gorjean și a înțelepciunii
populare. Citind de pildă „Judecata
boierului”, ”Zgârcitul și cioara”, „Tovărășie păguboasă”, „Ciobanul cel
nesocotit” și alte povești, identificăm în aceste pagini har și înțelepciune,
cultură și meșteșug literar, viziune poetico-narativă.
Recunoaşte că are o ştachetă destul de sus
pusă de înaintaşi care au publicat în revista
„Şezătoarea săteanului” din Bumbeşti-Jiu
a societăţii „Luminarea Săteanului”sub redacţia
învăţătorului Gheorghe Dumitrescu Bumbeşti, nume ca: Alexandru Ştefulescu,
Emanuel Pârâianu, A.C.Cuza, L. Mrazec, D. Brezulescu, Şt. O. Iosif, I.L.
Caragiale, Victor Eftimiu, Octavian Goga, Ioan Slavici, Barbu Ştefănescu
Delavrancea, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu sau George Coşbuc, colaborator şi
preşedinte de onoare al revistei bumbeştene.
Modelul său în viață, spune
autoarea într-un interviu în ianuarie 2004, este ,,profesoara mea de mamă’’
absolventă a facultății de filologie, şi pasionată culegătoare de folclor din comunele gorjene unde
a fost cadru didactic.
Este căsătorită, are doi copii,
Claudia-Ioana, jurist și interpretă
de muzică populară, elevă a cunoscutului
profesor Stelian Florescu și
Mihai-Nicolae, student la Academia Militară a Forțelor Navale Mircea cel
Bătrân, și un nepot, Claudiu-Ionuț.
Referințe critice :
Stănculete Ion,
,,Monografia Orașului Bumbești-Jiu’’ în ,,Ediție specială spune autoarea
într-un interviu în ianuarie 2004 de
Oltenia’’, 8 decembrie 2003, p.2,
Dumitru Marin ,, Despre Sadu din trecut, prezent
și viitor’’ în ,,Șapte zile’’, 12-18 ianuarie 2004,
Dumitru Marin ,, Sărbătoare Eminescu la
Bumbești-Jiu’’ în ,,Șapte zile’’, 19-25 ianuarie 2004,
Negrea Elena, ,, Omul
fără frică’’ în ,,Scandal de Gorj’’, 23
iunie 2005, p.6;
Croitoru
Doina ,,Omul fără frică’’ în ,,Șapte zile’’, 26 iulie-2 august 2005 p.4;
Șurlin
Pitaru Mia, ,,Istoria în timp,, Omul fără frică’’, 23-30 noiembrie 2005
,,Manifest’’;p 3;
Manoniu
George ,, Voi străbate peste 200 de drumuri pe urmele legendelor Gorjului’’ p.6
în ,,Gazeta Gorjului’’ 31 martie 2006;
Al Soru Serban, Nelu Vasile , ,,Autori gorjeni și
cărțile lor-dicționar’’, Editura
Măiastra, 2007 p.345
Șerban Al. Doru, ,, Știință și cultură
Stolojanu-Munteanu Victoria’’ în ,, Manifest’’ , 20 aprilie/1 mai 2008,
Bibliografia Istorica a României (2007-2008)
XII coordonator Stelian Mândru editura
Academiei Române editura Argonaut, București 2009, Cluj-Napoca 2010 p.107;
Stoica Ana-Maria ,,Puma nu mai mârâie ’’Gorjeanul
2 august 2016, p.2.
Aprecieri critice:
Șerban Al Doru, ,,Cronica de carte: Spune-mi tot
ce vrei’’ în ,,Gorjeanul’’, 13 iulie 2002;
Sicore I.D. ,,Monografia Orașului Bumbești-Jiu’’
în, Gorjeanul’’, 11 decembrie 2003 p.2;
Șerban Al Doru, ,, Editurile ,,Rhabon ‘’ și ,,
Ager’’ ’’pag 1-2, ianuarie 2005, nr 165, ,,Ager’’;
Popescu Chebacea Ioan, ,,Neastâmpărul creației’’
în ,,Universul’’ martie 2005, p.8;
Șerban Al Doru,,Omul fără frică’’ ,,Ager’’, 2005,
coperta exterioară
Popescu Chebacea Ioan, ,,Omul fără frică’’ pag 1-2, septembrie 2005, nr 165 în,,Ager’’,
Manoniu George, ,,Note de lector, Victorița
Stolojanu-Munteanu, Marin Elena Dumitru: ,,Omul fără frică’’ , Gazeta Gorjului,
p.10, nr.23/24 octombrie 2005;
Șerban Al Doru ,,Legende și povești din Bumbești’’
Maiastra, 2007, coperta exterioară
Serban Al Doru, ,, Știință și cultură
Stolojanu-Munteanu Victoria’’ în ,, Manifest’’ , 20 aprilie/1 mai 2008,
Colaborări: ,,Caietele Columna’’,,, Șapte zile’’,
,,Universul’’, Gazeta Gorjului’’, ,,Manifest’’,,, Gorjeanul’’, ,,Puls’.
Cărți publicate:
,,Spune-mi tot ce vrei’’, 2002, ISBN 973-85664-5-2, Editura Rhabon, Tg-Jiu ,
tiraj 300 exemplare, 147 pagini
Patru nopți și trei zile, 2002, ISBN
973-86051-0-5, Editura Rhabon, Tg-Jiu, tiraj 300 exemplare, 175 pagini
Monografia Bumbești-Jiu, 2003, Editura Rhabon,
Târgu-Jiu, ISBN 973-86271-2-5, tiraj 350 exemplare, 593 pagini
Împotriva destinului, 2004, ISBN 973-7718-12-0,
Editura Rhabon, Tg-Jiu, tiraj 200 exemplare, 125 pagini
Omul fără frică 2005,. ISBN 973-8086-66-3,
Editura Ager, Tg-Jiu, tiraj 300 exemplare, 218 pagini,
Legende și povești din Bumbești, Editura
Maiastra, Targu-jiu, 2007 ISBN 978-973-8933-96-5, coautor Răscol Monica, tiraj
600 exemplare, în două ediții, prima în 2006, a doua în 2007.
Răsfățatul, Editura Contrafort, Craiova, 2008,
ISBN: 978-973-746-280-10, tiraj 100 exemplare,
Puma nu mai mârâie, Editura Universul imaginii,
2016: 978-606-93570-7-1, 300 exemplare,
O alta lumina lina, Editura Tipo Moldova, 2016,
ISBN: 978-606-676-933-4, 80 exemplare,
Șerban Al Doru, ,,Cronica de carte: Spune-mi tot ce vrei’’ în ,,Gorjeanul’’,
13 iulie 2002;
"Viaţa omului pe pământ, de la primele ei
licăriri, este o continuă strădanie, întâi pentru dobândirea lucrurilor care
fac viaţa posibilă, pentru dobândirea bunurilor materiale şi apoi o strădanie
pentru dobândirea bunurilor care dau un preţ vieţii, prin dobândirea bunurilor
spirituale".
Cartea de de debut "Spune-mi tot ce vrei" a tinerei autoare
Victoria Stolojanu-Munteanu este una de succes.
Autoarea ne prezintă o izbutită Compunere, aparent autobiografică, prin
valenţele multiple ale personajului principal Claudiţa, transpunându-ne în
realităţile vieţii ei de copil, elevă şi studentă sârguincioasă, apoi de
gospodină şi mamă devotată.
Sub aceste aspecte autoarea reuşeşte tipologii ideale, care dau valenţele
educative ale cărţii, creând modele de luat în seamă.
Sentimentul iubirii, ca motiv al acţiunii, este doar un pretext pentru
transpunerea personajelor în ipostaze ale vârstei, dar şi în medii ale
activităţii sale profesionale.
Împărtăşirea, mereu amânată a sentimentelor iubirii din partea LUI, mai
mult dintr-o raţiune a vârstei, îi dau EI posibilitatea îndelungă a trăirii sub
zodia lui Cupidon.
Bucuria speranţei o întăreşte pe Claudiţa să insiste, iar neîmplinirea
sentimentelor printr-o împreunare trupească este pentru ea un câştig, la fel ca
toţi anii în care şi-a creat scop al trăirii pentru "ICOANA"
ideal-sentimental, numită Mihai.
Claudiţa, care din copilărie îşi arătase afecţiunea pentru înţelepciune
şi-a propus şi a insistat mai ales să "convieţuiască" spiritual cu
Mihai, de la care avea multe de învăţat. Maturitatea lui intelectuală şi morală
au ajutat-o. El i-a fost dascăl în viaţă, iar prin situaţia deznodământului
final a înţeles întoarcerea gândurilor spre intimitatea familiei.
Situaţiile de viaţă înşiruite de
autoare crează aspectul de autentic prin prezentarea veridică, într-un limbaj
cu modalităţi de exprimare adecvate vârstei şi pregătirii personajelor.
Autoarea se dovedeşte şi o bună cunoscătoare a liricii de dragoste, a
folclorului maximal şi al creaţiilor muzicale, pe care le include frecvent, ca
pretexte ale contextului acţiunii. Chiar dacă şi-a dorit eliberarea sufletului,
prin destăinuirea unor episoade din viaţa trăită, talentul a înlesnit Victoriei
Stolojanu- Munteanu să scrie o carte cu situaţii general valabile, utilă celor
cuprinşi de fiorul dragostei şi pilduitoare altora aflaţi în situaţii similare,
ajutându-i să ajungă la un deznodământ logic, lipsit de suferinţă.
La succesul cărţii au contribuit Editura "Rhabon" şi Tipografia
"Sanda-Nic" din Tg-Jiu, care i-au înlesnit apariţia.
Lansarea va avea loc marţi 16 ulie a.c. în localitatea Bumbeşti-Jiu şi
sperăm să se bucure de prezenţa multor iubitori de literatură.
Sicore I.D. ,,Monografia Orașului Bumbești-Jiu’’ în,
Gorjeanul’’, 11 decembrie 2003 p.2;
Mulți încă mai sunt
tentați să creadă, că "imperiul cuvântului scris" se află într-o fără
întoarcere criză. Destui de asemenea mai sunt convinși că această criză
repercutează chiar şi o disipare a identităţilor legate de tradiţii locale şi
naţionale, creîndu-se un climat propice neantizării sentimentelor şi
nostalgiilor ce sute de ani, milenii chiar, au gravitat fericit în jurul ideii
de patriotism local şi naţional.
Realitatea însă ca
de obicei nu întârzie niciodată să pună până la urmă, ordine în toate. Inclusiv
în "volatilizarea" de azi, a ideii de păstrare trează a dragostei
față de obârșii, faţă de cuvântul scris, faţă de tradiţii şi nemurire. In
această ordine de idei se înscrie și travaliul colectivului de intelectuali
conduși de prozatoarea Victoria Stolojanu-Munteanu,
desprinse fără tăgadă din parcurgerea celor aproape șase sute de pagini ale
monografiei pe care o creionăm.
Frumuseţi pe lângă
care treci şi nu le observi, sau dacă le observi știi puține lucruri despre ele, oameni care au
fost şi care sunt, dar care prin modestia lor nu par ce sunt in
realitate, evoluții și involuții istorice, uitate sau trecute voit sub tăcere,
drame și idealuri clădite și dărâmate de
vremi, ca nişte castele de nisip, urme
ale trecutului glorios sau tragic - toate acestea ţi se derulează în faţa
ochilor parcurgând cu răbdare şi interes această carte pe care autoarea a reuşit s-o pună benefic în mâna prezentului
şi viitorului.
Sate, obiceiuri,
oameni încleştaţi, fiecare cu vremurile şi soarta sa individuală, te cheamă să vezi şi să auzi, să
meditezi şi să emiţi judecăţi, şi nu în ultimul rând să te simţi mândru că eşti
bumbeştean, că eşti gorjan, că eşti oltean şi respectiv român. Ţi se dau repere
istorice şi spirituale, ţi se dau exemple de personalităţi şi destine. Citind-o
vei şti de pildă, mai multe nu numai despre oameni de vază, ca Tudor
Vladimirescu, Gheorghe Tătărescu, Gheorghe Dumitrescu Bumbeşti, Regele Mihai,
generalul Dragalina, generalul Lascăr şi alţii asemenea, dar te vei întâlni şi
cu zeci şi sute de oameni de rând, care
n-au pregetat în viaţa şi activitatea lor personală, ori pusă în slujba obştei,
să lase o modestă "dâră" în palierul posterităţii, nu pentru a fi
slăviţi, ci pentru ca cei de după ei, să nu ajungă a întâmpina şi săvârşi ce ei
au ştiut sau n-au ştiut că săvârşesc.
Materialul
documentar adunat între coperţile acestei cărţi, fără nici o exagerare rămâne
impresonat. Timpul scurt poate că n-au permis ce-şi dorea autoarea. Acest lucru
de altfel ni-l relevă cu multă sinceritate şi Victoria Stolojanu - Munteanu,
când spune pe ultima copertă că această lucrare doreşte mai ales să fie o
provocare adresată tuturor acelora care pot şi au ceva de spus despre
Bumbeşti-Jiu". Nu odată acest material a stat la baza unor licenţe şi doctorate, luate de trăitorii de pe acest
meleag, biblografia fiind evidentă în
acest sens. Nume care nu mai sunt, precum ale profesorilor Dumitresu Dionisie, lanăş Ion, Tomescu Constanţa, ca să cităm
doar câteva, autoarea nu i-a uitat, cum nimeni dintre cei care i-au cunoscut
personal nu-i uită pentru că o monografie a fost şi rămâne mai întâi de toate
un studiu, iar cea care ni se prezintă sub bagheta prozatoarei Victoria
Stolojanu poate fi calificată fără rezerve, un studiu folcloric cu introvertiri
în spiritualitatea unor vremi, unor locuri şi unor oameni.
Șerban Al
Doru, pag 1-2, ianuarie 2005, nr 165 Ziar ,,Ager’’de Al. Doru Serban
Editurile
,,Rhabon ‘’ şi ,, Ager’’
La ,, Rhabon’’ au văzut lumina tiparului…
Dintre
cărțile de beletristică pot fi menționate ,,Rondeluri şi sonete’’, de George
Dumitru, ,,Silabe calatoare’ ’de Sălăjan, ,,Clipa de rouă’’ de Mădălina Cotan,
,,Scrisori provinciale’’ de V.CIUR, ,,Făclii în templul ţarii’’, de M. Popeangă
Cornoiu, ,,Împotriva destinului’’ de Victorita Stolojanu-Munteanu, ,,Povestirile
șatrei’’ de Al. Doru Şerban s.a.
….
Popescu Chebacea Ioan, ,,Neastâmpărul creației’’ în
,,Universul’’ martie 2005, p.8;
Victoriţa
Stolojanu este de multă vreme un nume în creaţia literară. A publicat până acum
patru volume: „Spune-mi tot ce vrei" , „Patru nopţi şi patru zile",
„Monografia Bumbeşti-Jiu" şi „Împotriva destinului". Şi-a făurit o
faimă cunoscută şi recunoscută dar
neastâmpărul creaţiei abia s-a declanşat.
Tânăra autoare, economist la UM Sadu, lucrează actualmente la întocmirea unei
culegeri intitulată „Legendele Gorjului". Pentru că este deosebit de
exigentă cu ea însăşi, se adresează tuturor cadrelor didactice şi persoanelor
cu talent literar sau plastic care cunosc legende şi ştiu să le ilustreze
frumos, să participe alături de ea şi profesorul
Ion Sanda, directorul DJCCPCN Gorj, la realizarea unei lucrări monumentale şi
reprezentative. Chestionarul întocmit în acest sens este edificator. EI cere
relaţii despre realizatorii monografiilor localităţilor, cadrele didactice şi
personalităţile care au organizat colţuri muzeale, cercuri de folclor,
cenacluri şi au tipărit reviste, lucrări de grad sau au avut preocupări în
domeniul folclorului, istoriei, geografiei, biologiei locale. Sunt căutaţi
oameni care, prin specificul profesiei lor au auzit şi cunoscut fapte,
întâmplări, legende fantastice cu Dumnezeu şi Sf. Petru, istorii ale numelor de
localităţi şi biserici, vizite ale diverselor personalităţi gorjene sau
naţionale. Nu sunt neglijate nici legendele geografice despre locuri, nume, animale,
fenomene meteorologice (secete, inundaţii, vânturi, ninsori), dezvoltarea
localităţilor, aşezăminte de orice fel. Subiectele „tip" de povestiri, de
la fraţi, copii şi soacre, de la haiduci la starea vremii, snoavele (vorbe şi
întâmplări proverbiale) vor face şi ele obiectul lucrării. Prin prof. Ion
Sanda, prin centralele telefonice de la primăria Bumbeşti Jiu şi UM Sadu, prin
e-mailuri sau direct la domiciliu se
poate lua legătura cu Victoria Stolojanu care vă mulțumește anticipat şi vă
aşteaptă.
Șerban Al. Doru, scriitor
,,Omul fără frică’’, coperta exterioară, Ager 2005: ,,Cartea ,,Omul fără
frică’’ este una biografică și
documentară. Este biografică fiindcă
prezintă viața personajului principal pe care autoarea îl scoate din
metropola Bucureștiului legând-i destinul de o colonie muncitorească. Este
documentară fiindcă trăirea lui se împletește cu formarea și consolidarea uzinei și a localității Valea
Sadului.
Autoarea își împlinește misiunea creatoare
propusă în detrimentul narațiunii artistice dense, cartea fiind una biografică și documentară, cu personaje
romanțate ’’
Popescu Chebacea Ioan
Cartea de succes ,,Omul fără
frică’’ pag 1-2, septembrie 2005, nr 165
Ziar ,,Ager’’
Editura ,,Ager’’ a încercat și a reușit un nou
experiment. Consilierul ei editorial, scriitorul Alexandru Doru Șerban opina:
,,Cartea ,,Omul fără frică’’ este una biografică și documentară. Este biografică
fiindcă prezintă viața personajului
principal pe care autoarea îl scoate din metropola Bucureștiului legând-i
destinul de o colonie muncitorească. Este documentară fiindcă trăirea lui se împletește cu formarea și consolidarea uzinei și a localității Valea
Sadului.
Autoarea își împlinește misiunea creatoare
propusă în detrimentul narațiunii artistice dense, cartea fiind una biografică și documentară, cu personaje
romanțate’’.
Ineditul romanului constă în faptul cooptării, în
calitate de colaborator, a însuși
eroului principal, un om pentru istorie,
aș zice eu, pentru că am
privilegiul de a-l cunoaște bine. Nu numai că îl cunosc, dar îl și apreciez pentru marea sa
putere de muncă, pentru tot ce a făcut pentru binele patriei, al semenilor și al familiei. Și…continuă să facă, deși și pe dânsul (nu scriu
,,domnia-sa’’ fiindcă nu-mi plac ,,domnii,, de azi) și pe mulți dintre noi cei
mai în vârstă care ne-am făcut cu patriotism datoria de român și cetățean, teribiliștii ne
consideră ,,nostalgici comuniști’’.
Cartea demonstrează cum trebuie sa fie un român pentru România lui și acesta
este mesajul de suflet al autoarei. Este dedicată tuturor celor interesați în a
cunoaște problematica evenimentelor trecutului istoric tipărite cu luciditate
în cartea ,, Omul fără frică’’ (n.n.
încă un gest uman definitoriu). Există un timp în care trăiești și te dăruiești
prin muncă și cinste să-ți împlinești speranțele și un timp în care trebuie să depui mărturie
despre ceea ce ai trăit, lăsând moștenire generațiilor următoare realizarea
acestor speranțe (n.n., un adevărat mesaj și testament de roman). Impresionantă
și pilduitoare, emoționantă
este povestea dragostei eroului cu ,,
frumoasa, sensibila și
înțelegătoarea sa soție, Ioana, precum și alte trăiri, fapte și întâmplări din
viața plină cu de toate’’.
Aceleași
merite incontestabile sunt caracteristice autoarei Victoria Stolojanu-Munteanu,
aflată la a 5-a carte, în progres
vizibil de la o lucrare la alta, cu o abordare complexă și multiplă a tematicilor ancorate în
tradiții trecute și
actualitate.
În
această „cavalcadă" de apariții editoriale din acest început de toamnă,
când - cum spune românul - „se numără bobocii", a văzut lumina tiparului
și cartea de proză, sub titlul de mai
sus, în Editura „Ager", Târgu-Jiu, 2005. E o apariție oarecum bizară la o
primă analiză, pentru că, excepție făcând lucrările științifice, deseori
semnate de un coordonator împreună cu staff- ul său de colaboratori, mai rar am
întâlnit în literatura noastră un volum cu tentă autobiografică, semnat de doi
sau trei cititori.
„Omul
fără frică" este după opinia noastră un roman de factură politică, deși
prof. AI.Doru Şerban, care apare în caseta tehnică drept consilier editorial,
remarca în postfață doar latura biografică și
cea documentară, înclinând să creadă că autorul e autoare, pe când din
narațiune rezultă o relatare la persoana l-a masculină.
Firul
narativ al romanului urmărește destinul tânărului Marin, copil din flori,
crescut prin mahalalele bucureștene, ca un copil al străzii, orfan de tată, pe
care-l va cunoaște abia la bătrânețe, un copil oropsit care-și evocă necazurile
vieții, un copil practic fără copilărie, dar cu anumite calități umane care-i
vor înrâuri destinul.
Treptat-treptat,
romanul constituie un univers dispersat pe două coordonate, anume Bucureștiul
interbelic și cel din timpul războiului,
apoi,- din 1944, Gorjul de odinioară și
lumea muncitorească din Colonia Sadu - Bumbești-Jiu, unde se retrage
Marin împreună cu mama sa Maria, muncitoare la Pirotehnica Armatei.
Autorii
- să-i numim astfel - aduc în fața cititorilor lumea unei colonii muncitorești,
cu toate avânturile pe care le-a cunoscut, raportate la evenimentele politice,
economice, sociale sau culturale, pe care le trăiește însuși Marin, care devine
un om politic, activist în sindicate și-n partid, devotat cauzei utopice a
comuniștilor, pe care ca mulți, mulți alții, l-a slujit cu o credință oarbă
Marin, - eram o victimă a convingerilor
sale, precum odinioară Tommaso Campanella.
„Omul
fără frică" dezvăluie astfel nu doar tragedia milioanelor de oameni,
îndoctrinați și apoi cumplit
decepționați de falsitatea așa-ziselor principii comuniste, ci și caracterul artificial, antiuman, ucigaș,
duplicitar și șubred al unui regim
mincinos și pervers, care, ca un castel
de nisip, avea să se prăbușească în 1989, lăsând în urmă mirosurile
pestilențiale din gropile de gunoaie ale Bucureștiului de odinioară. în aceasta
rezidă caracterul politic al romanului, în finalul căruia autorii recunosc în
chip onest această realitate tragică, dar adevărată.
Pentru
istoric, cartea are și un caracter vădit
documentar, astfel că oricine va încerca să scrie sau să rescrie o monografie a
localității Bumbești-Jiu va găsi în lucrare un noian de date, fapte, întâmplări
reale cu personaje așijderea, care vrând-nevrând au fost martorii evenimentelor
de acolo. „Sunt mândru că am făcut parte din milioanele de tineri și vârstnici (sic!) la vremea sacrificiilor
umane, pentru dezvoltarea și înflorirea
țării".- stă scris pe ultima pagină a cărții.
Așa să
fie oare? Cititorii vor găsi răspunsul adevărat prin lectura captivantă a
acestei cărți adevărate, despre ce-ar fi trebuit să fie o viață adevărată,
într-o lume a adevărului.
Șerban Al Doru ,,Legende și povești din Bumbești’’
Măiastra, 2007, coperta exterioară.
,,Cartea ,,Legende
și povești din Bumbești’’ adună mai ales creații istorice și geografice, multe în
spațiul spiritual al trăirii bumbeștenilor de Jiu. Prezentând personalitățile
istorice gorjene legendele cărții au conținutul documentar al percepției
creatorului popular, care propune modele etice de comportament eroic și moral. Legendele
geografice au menirea să lămurească pe cititori prin argumentări logice asupra
multor toponime locale.
Chiar dacă uneori mentalitatea populară
a legendelor este neglijată prin păstrarea fondului de idei reușesc să transmită
mesajul creațiilor care prezintă înțeles istoric și geografic.
Poveștile din finalul cărții se încadrează
în această specie a literaturii populare doar prin stilul narativ. După conținut
ele se apropie mai mult de legendă, de snoavă ori de povestirea pilduitoare și moralizatoare.
Deși
fragmentar textul se confundă uneori cu
cel al unor basme cunoscute iar temele sunt tipice, originalitatea este salvată
de crearea de prilejuri narative pentru întregirea conținutului mai ales
pilduitor al fiecărui titlu în parte.
ALTE
Poetul Dumitru Dănău-pasaje dintr-o cronică
nepublicată:
Sintagma ,, Omul
fără frică’’ este și titlu de carte, și, metonimic exprimat, eroul acesteia, pe numele său de stare civilă fiind Marin E. Dumitru a fost ,,nimerit’’ cu răvășitoarea lui poveste pe
mâna unei devoratoare de biografii evenimențiale, pe nume Victoria Munteanu-Stolojanu, autoare a
insolitului roman monografic cu titlul menționat.
Este o carte foarte bună, cu informații inedite.
Este o autentică arhivă cu date și detalii privind organizații, autorități,
oameni politici, evenimente. Este și un fel de insectar al faunei ce a distrus
destine umane. Este descrisă colorat viața unui om care si-a trăit epoca și
idealul plătit scump, dar nerenunțând la luptă. Este o carte despre muncă,
luptă și dragoste. Este un document prin
care Omul fără frică recuperează istoria nefalsificată, prezentând-o, în măsura
unei uluitoare memorii (politico-afective, i-as zice) și forțe de evocare așa cum a fost, în captivante culori emoționale.
,, Ambiția acesteia mi-a dovedit că tânăra generație este trează și vrea, mai
mult ca oricând, să își cunoască identitatea, să cunoască adevărurile acelea
ale trecutului care te feresc de rătăciri in viitor’’.
Interviu cu autoarea ,, Despre Sadu din trecut, prezent si
viitor’’ în ,,Șapte zile’’, 12-18 ianuarie 2004- cartea fără cronică ,,Patru
nopți și trei zile’’
,,Patru nopți și trei zile’’ ‚este cartea
decăderii unui om plecat de la țară, care ajunge inginer și la absolvirea
facultății este repartizat la oraș. Orașul are capcanele lui iar acesta nu le
depășește. Decade, decade până va fi depășit și de ultima femeie din viața lui,
o prostituată de altfel, aceasta reușind să se smulgă din ghearele viciului și
să se căsătorească. El nu reușește să iasă din cârciuma care devine o adevărată
instituție pentru viața lui. Suflet bun, complex și mai ales deosebit de
cultivat, eroul acestei cărți nu-și pierde speranța, dezvăluind cititorilor o
experiență de viață destul de bogată’’, povestește scriitoarea.
Interviu cu autoarea în ,,Șapte zile’’, 20 aprilie-1 mai 2008, ,,
Omul fără frică’’
-Ce mai scrie autoarea?
-,,Legendele din Bumbesti,,.
Am conceput partea de legende ca o drumeţie.
Fiecare pas are elementul lui de descoperire.
Este o drumeţie pe meleagurile
Bumbeştiului. Şi cum dintr-o drumeţie te întorci cu o satisfacţie în
suflet de parcă cine ştie ce minuni ai făcut, aşa ne dorim şi noi ca drumeţia
prin poveştile şi legendele Bumbeştiului să fie încununată de satisfacţii.
Este adevărat că îndatoririle care-i revin au redus timpul pe care omul
modern şi-l poate rezerva „călătoriilor”. De aceea am încercat ca escapada pe
care aţi decis să o faceţi în „Legendele şi poveştile Bumbeştiului”să fie
încadrată minuţios în timp şi spaţiu pentru a putea cuprinde obiectivele cele
mai importante. Totuşi, să mă ierte
locurile, faptele şi oamenii ale căror poveşti au rămas nescrise.
Sperăm că această drumeţie cu mintea să fie
urmată de una …două sau mai multe călătorii reale. Acestea nu sunt decât câteva
din legendele şi poveştile Bumbeştiului. Cele mai multe aşteaptă să fie
descoperite.
Prefață ,,Puma nu mai mârâie’’ Ion
Popescu-Brădiceni
Lumirea infraromanescă
Autoarea nuvelei-pamflet,,
,,Puma nu mai mârâie ’’ Victoria
Stolojanu-Munteanu pe nume, e o prozatoare pur-sânge. Practică scriitura dinamică
și energică ce se derulează în pas alert, cinematografic, surprinde trăsăturile
personajelor dintr-un condei și din câteva detalii de spațiu-timp-mișcare.
Și romanciera Victoria Stolojanu-Munteanu se exprimă în ,,Puma nu mai mârâie’’ americănește și în cea
mai vizibilă manieră postmodernistă. Dar, deși nuvelă de consum, noua aventură
epică se autoraportează cu o ironie constantă la modele, parodiind oarecum dar
căutând a fi și ea însăși o voce a unei
generații din care fac parte și Viorica Răduleț ori Florina Elis.
Dialogul se poartă firesc, cu acea naturalețe a prozatoarei
maturizate, având deja certitudinile de bază
și caracteristicile necesare mai ales imediatului succes la public. Iar
acest succes se datorează ca și la Paolo Coelho ori Dumitru Radu Popescu
ieșirii dintr-o mitologie consacrată într-un folclor prezent încă în memoria
actuală a umanității românești.
O asemenea proză expeditivă
este scrisă probabil pentru cititorul care n-are prea multă răbdare și nici
prea mult timp la dispoziție. Limbajul ba e frust, ba e argotic, ba e oral, ba
tranzitiv… așa ca pentru …doritorii de lectură simplă, repede accesibilă.
Și totuși… și totuși… cumva într-o manieră similară celei a
lui Alexandru V. Alexandru ori Lazăr Popescu - adică una expeditivă dar și
analitică – imitarea limbii vorbite în
mediile interlope, în mahalale, în acea ,,societate’’ care îngroașă rândurile ,,proscrișilor’’,
,,pleava’’, ,,populat zei’’ etc. face din ,,Puma nu mai mârâie ’’ o încercare romanescă utilă, cu ceva aer de
frescă, cu ceva atmosferă satirică. Ca de obicei, această mulțime ,,
nevertebrată’’ este disputată de cei doi zei: Dumnezeu și Dracul.
Având acest tip de narațiune, Victoria Stolojanu-Munteanu
demonstrează că a cunoscut lumea
gorjeană, că s-a lumit ea însăși și politic și cultural (adică
subcultural-I.P.B), că e unsă cu toate alifiile ontologico-fenomenale plătind
(in)voluntar tribut unor tribulații infame purtate de personajele sale
derizorii și decăzute moral într-o sarabandă infernală.
Te minunezi de câte ,,cazuri,, are știință povestitoarea și
le spune cu un umor trăsnit și cu un fel de autoflagelare discursivă. Asta
fiindcă, explorând aceste medii atinse de putrefacția râului, de maladia
veacului (,,le mal du siecle’’ cum îi zicea Baudelaire) romanciera ridică vălul
de pe o realitate cel puțin descumpănitoare îmbibată negativ cu toate
otrăvurile hilare ale imoralității, ajunsă la rang de comportament al unei
supraviețuiri disperate: furt, incest,
escrocherie, crimă, minciună, s.a.m.d.)
Rog a se considera scurta mea prefață doar o introducere la
un conținut spontan dar și meditat cu o tărie cinică, critică până la demascare
a unor defecte de nație aflată la răscruce pe care în van Nicolae Breban
într-un ,, Contemporanul,, mai vechi (vezi editorialul ,,Viața mea’’) încearcă
a o revalida axiologic. Victoria Stolojanu-Munteanu e de altă părere și posedă
o viziune antiutopică prin excelență.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu