PUIU RADUCAN - POEZIE

                                                            PUIU RADUCAN
                                                             
                                           - ROMÂNIA -
                                                  ( poet)

Coboară îngerul...

Îngerul coboară de pe ramă!

Se duce-n jos pe râu apă să bea.

Plecând din cer să inspecteze „obștea”,

tocmai ce s-a-ntâlnit cu mama mea.

Eu tot țeseam iubirea caldă-n gând,

iar îngerul mergea ușor..., tiptil...

Ispita-n seara-ceea dulce...

adăuga în rama-mi înc-un chil...

O, ce mai doarme apa liniștită!

Luna se-aprinde pe altar de nori.

Îngerul ajuns din ceruri pe pământ

mă urechează-n taină uneori...

S-a întâlnit cu mama! Mă închin!

Sunt zidul care urcă pe iedera bătrână!

Cu luna gârbovă de ani suspin...,

simt mama cum mă ia de mână...

Privesc la ea cu ochii uji!

O-ntreb de tata, se-adâncește somnul.

Cu mâna dreaptă duce deștu-n sus.

Tata? Stă la o tacla cu Domnul!

O, viață adormită-n piatră și nisip!

Vremea umilită greu suspină.

Bătrânețea-mi strânge pânzele de vise,

se întorc anii în oglinzi. Se-nchină...

Oastea îngerească porțile deschide!

Dormind în umbra nopții lângă mama,

Venind de la Izvorul de Tămăduire,

Îngerul se urcă. Își așează rama.

 Aleluia...

În hugeac de aleluia

mă-arsă popa cu tămâia

și-ar vrea acum să m-ascundă,

viața... și ea să mă vândă...

Bruma-mi mușcă din călcâie...

Of, Doamne,-i toamnă târzie!

Iar ochiul mândru, ateu,

stă țanțoș pe-un... decolteu;

și-n toamna cu multe flori,

cum dracului să mai mori!

Da’ gândul din vremea rea

mă ciupește-un pic... Păzea!

 Pe corlată

Prin amintiri adesea fac popas

și mai pășesc acasă-n vatră,

unde-o cană plină cu cireșe

se odihnește pe corlată...

Și mai alerg cu cercul pe șușea,

ude lipsea asfaltul redundant;

Nici tocuri la pantofi n-aveam,

lipsea și-un semafor recalcitrant.

Clipe (ne)logodite-nfulecam,

Calea Lactee sta pe bulevard,

Și dungă albă pe șușea lipsea,

Lipsea și.... noțiunea fard...

Prin anii de tăcere-alerg și-acum,

Obsesiile toate-mi stau la pândă,

Am mers vreo două, trei treimi,

viața acum dorește să mă vândă.

           Haita de ani

Se reped anii în haită

să muște din timp,

florile-mi bat cuie-n talpă

și-n bătrânul meu Olimp;

Sunt o frunză-n joc cu vântul

și-aș lua-o de la capăt

pe țărmul cu nisip ud

umbra să îmi freamăt;

Vremea dă cu bolovani,

în trecut - speranță ruptă,

dă și în haita de ani

când... „puneam de-o nuntă”.