Ajunul
Din lumea din trecut...
sosi... ajunul!
Veni... în clinchete de zurgălăi!
Prin șoaptele singurătății,
încă unul,
cu pocnituri din bice...
de flăcăi...
‘Și-nalță brațele rănite-n Leru-i Ler,
viața mă-nvăluiește peste trunchi,
privesc pe cer cum stele pier,
și-mi mângâi suferința pe genunchi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu