( fragmentul,, 7'')
Mărturisiri
I-am mărturisit de atâtea ori tot ce există în mine mai curat, prin cuvintele pure, alese, într-un moment de linişte al sufletului meu şi totuşi mi-a fost de fiecare dată frică să îi spun, “Te iubesc”, parcă într-un fel simţeam că nu vrea să audă asta, că dacă aş fi spus-o direct, l-aş fi îndepărtat, că în final l-aş fi pierdut.
Mi-a “atins inimă” prin atâtea căi, doar de el ştiute, mi-a fost de multe ori “alături” de multe ori indirect, când mă simţeam la pământ, când aveam atâta nevoie de el. Mi-a vindecat sufletul, m-a făcut să nu mai văd totul negativ, îmi însenina fiecare clipă de supărări, iar în momentele când simt absenţa lui, aceasta mă supune torturii, îi văd chipul în multe secvenţe din zi... îmi lipseşte. Gândul meu în fiecare zi zboară la el... oare ce face, e bine? Se gândeşte şi el la mine?
Tot timpul pare că păşeşte încet alături de mine, mi-e atât de dor de el... Am plâns când a plecat, m-am bucurat când s-a întors. Fără el timpul, a cărui scurgere o preţuiam când eram împreună, pentru singurătatea mea acum, nu e decât cel mai trist tovarăş... Mi-e dor şi toate dor fără el.
Multe gesturi precum o îmbrăţişare tandră, un sărut furat, o privire, chiar şi simplul fapt să stai într-un leagăn, să te ţi de mână, să te săruţi, să auzi greierii în prag de seară, să priveşti licuricii, să priveşti o căprioară cum îşi strigă puiul... lucruri atât de mărunte... contează mult, toate acestea se numesc IUBIRE. Emoţia este prezenta şi deşi el e din nou departe, mă despart de el foarte greu de fiecare dată când ştiu că nu o să mai fie lângă mine, că n-or să mai fie sărutări şi mângâieri tandre pentru multă vreme, şi totuşi... continui să visez.E ceva ce îmi spune să nu renunţ, să merg mai departe, e ca un vis din care nu vreau să mă trezesc, simt că mai e o speranţă, speranţa moare ultima, cum se spune. Visele ne sunt aripile sufletului, ele ne pot reda libertatea chiar şi în cea mai întunecată lume.
Oricât m-aş lupta, nu vreau şi nici nu pot să renunţ la iubire, iubirea pentru el. Continuu să visez, să devin o absurdă visătoare, să îl întâlnesc, să îl am în vise şi în gânduri, pentru că tot pe el l-aş iubi... pur şi simplu ,indiferent de orice altceva mi-ar oferi Universul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu