(fragmentul,, 4'')
Poate greşesc
Poate greşesc eu, greşesc prin felul meu de a fi? Gesturile de tandreţe, sentimentele mele pentru el, de care nu este străin, i le-am arătat de câte ori am avut ocazia... oare se simte sufocat? Asta sunt eu, prin natura zodiei mele...” iubesc cu inima” şi dacă este o greşeală pentru că pur şi simplu iubesc... atunci sunt condamnată, îmi merit pedeapsa, aceea de fi singură. Perfecţiunea există atunci când iubim cu adevărat, pentru că atunci suntem prea ocupaţi să iubim şi nu avem timp să observăm defectele. Până şi cel mai mare defect îl considerăm perfect.
Îmi amintesc de nopţile când ne plimbam, când stăteam îmbrăţişaţi şi priveam pur şi simplu luna, stelele, sau stăteam fără să spunem nimic. M-am bucurat de fiecare clipă alături de el dar poate totuşi nu suficient.
Mă încearcă într-un fel acest gând, acela că poate nu am petrecut prea mult timp împreună, nu l-am îmbrăţişat destul, nu l-am sărutat destul, nu i-am arătat toată dragostea mea aşa cum aş fi vrut şi poate că nu vor mai fi niciodată acele clipe minunate... acesta e regretul meu.
Va urma........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu