Kessy Ellys Nycollas
Romania
Romania
COPACII DESFRUNZIŢI
Văd la fereasta-mi luminată,
Copacii
aproape desfrunziţi
Pe ici pe
colo câte-o frunză
Mai plânge
verdele din vara-n care erau fericiţi!
Tremura
crengile în vântul ce-a pornit
Să
biciuiască nemilos copacii dezbrăcaţi!
În gura
iernii haina şi-au pierdut
Şi goi sunt sărăcuţii! Parcă-s blestemaţi!
Când omul îşi mai pune un cojoc în spate
Şi c-o
căciulă groasă îşi protejează capul
Copacii se
dezbracă,, îndrăciţi’’
Să-i faca-n
ciuda gerului, săracul!
Rezistă
iernii grele dezbrăcaţi
Şi-n
primăvara mai viguroşi se avânta!
Din
bărbăţia lor să învăţaţi
Că viaţa
toată e o luptă,
În care
înarmaţi sau dezarmaţi
Ne-aruncă fără milă pe oricare,
Învingători
ieşiţi acei care luptaţi
Nu cei ce
stau cu mâinile în buzunare...
În frigul
iernii îmbrăţişaţi
Copacul ce
în gerul ei nu moare.
Această lecţie predată cu răbdare!
IARNA
De:Kessy Ellys Nycollas
Pe creste de Parâng zăpada se
aşterne!
La poale stă orasu’-ncremenit!
Decembrie ne aduce iar troene
Şi sărbătorile au venit!
E zarvă mare-n orăşelul meu de munte
Ghirlande luminoase se aprind
În case, pe la geamuri şi prin
curte.
Colindătorii se aud venind!
Începe să miroasă a cozonaci,
Cârnaţii afumaţi sunt gata de
prăjit!
Bătrânul Moş Crăciun ne pregăteşte
daruri,
Iar noi, ghetuţele am pregătit!
Suntem din nou copii alături de
copii
Emoţiile sărbătorilor de iarnă ne
cuprind!
La gura sobei spunem basme dar şi
poezii
Simţim prin casă spiritele celor
dragi,, venind’’!
Ne este dor, le este dor de noi,
nimic nu spun!
Iar sărbătorile ne-aduna la un loc,
La masa mare, unde scaune ne
ocupate, ne rămân,
Dar şi la gura sobei, lângă foc!
Ne veselim cu cei ce îi avem
Îi plângem pe acei dragi, pe care
i-ai pierdut!
Ne ducem viaţa cum putem,
Trăind-o ca pe-o viaţă de -
împrumut!
A nins puţin şi sa oprit!
Pe strada multă apăraie
Pământul încă-i încălzit
Şi fulgii albi de nea, se-'nmoaie!
Pe strada multă apăraie
Pământul încă-i încălzit
Şi fulgii albi de nea, se-'nmoaie!
Pe strada trecătorii merg grăbiţi
Pe sub umbrele îşi ascund privirea
În faţă, de jucăuşii fulgi, se simt loviţi
Dar ce ar putea să le facă? Asta lii menirea!
Pe sub umbrele îşi ascund privirea
În faţă, de jucăuşii fulgi, se simt loviţi
Dar ce ar putea să le facă? Asta lii menirea!
Copii îşi târăsc ghetuţele
(dezamăgiţi)
Că nu alunecă zăpada care cade
Se îmbrâncesc şi cad şi totuşi fericiţi
Se bucura de ploaia ce încearcă
să se preschimbe în zăpadă!
Că nu alunecă zăpada care cade
Se îmbrâncesc şi cad şi totuşi fericiţi
Se bucura de ploaia ce încearcă
să se preschimbe în zăpadă!
După un timp apare dintre nori
Un soare strălucind ce le încălzeşte fata
Zâmbesc şi-l roagă, pentru mâine-n zori
Să nu încerce să topească gheaţa!
Şi-au pregătit şi săniuţe şi patine
Şi vor să zburde sus pe derdeluş
Să li se îmbujoreze fata iar sângele în vine
Să fiarbă, când obosiţi se luptă, la urcuş!
De:Kessy Ellys Nycollas
E atât de frig în casă acum şi-mi bate -n geam o iarnă,
Un vânt năprasnic se stârni şi începu să cearnă,
Din norii grei şi cenuşii, zăpezi imaculate,
Peste sătucul meu tăcut şi dorurile toate.
Copacii goi şi desfrunziţi, se clatina in furtună
Zăpada albă şi curată, vrea să astupe-o urmă,
Lăsată-n sufletu-mi pustiu, de tine la plecare,
Omătu-i rece şi îngheţat... şi sufletul mă doare.
Mi-e dor de-o 'mbratisare tandră care să mă-ncălzeasc
Mie dor de-o dragoste ce pare, nici dreaptă nici firească,
Mi-e dor de sufletul tău cald, să-mi mai aline dorul,
Mi-e dor de mângâierea ta şi-aş vrea să-i simt fiorul.
Capul să-mi culc pe pieptul tău, să retrăiesc fiorul
Să te privesc în ochii verzi şi să îmi treacă dorul.
Să-mi laşi pe umeri mei goi, liber să-mi cadă părul
Şi-mbratisati, un trup şi-un suflet, să retrăim amorul.
Eram copii e mult de-atunci, când eu credeam în tine,
Dar şi acum ca şi altă dată, să plâng mereu îmi vine
Ca-n visele ce le aveam am împletit iubirea,
Timpu-a trecut, le-a spulberat şi am rămas cu amintirea.
Îmi este dor de un sărut... dar nu am dreptu'-a spune
Ca o strină am rămas pierdută-n asta lume.
Aş vrea să rog pe cineva... dar cine crezi că poate
Să-mi spună de eşti fericit... şi-oi merge mai departe..
Tu 'mi-eşti şi-acum al meu iubit şi te păstrez în minte
Şi dragostea ţi-o mai păstrez şi două jurăminte:
Tu ai promis că orice ar fi... te-ntorci la mine iară
Eu n-am promis dar am venit şi azi, pentru a câta oară?
E tot mai frig în casă acum şi-adorm în gând cu tine,
Cu dorul şi speranţă-n suflet, că te gândeşti la mine.
Că intru-n colţişor de suflet mai ai un loc şi pentru
mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu