LUNĂ PLINĂ

                                                                 Kessy Ellys Nycollas

                                                                    - ROMÂNIA -

M-a frapat versificația, cu tot atâtea silabe.

Autoarea: Când pe cerul plin de stele, luna plină a răsărit, Tu m-aștepți lângă izvor și îmi spui: bine-ai venit! „

Eminescu: Dar nu vine, singuratic în zadar aștept și sufăr, Lângă lacul cel albastru încărcat cu flori de nufăr... Ea din trestii să răsară și să-mi cadă lin la piept. „

Autoarea:Și” Să mă strângi ușor de mănă, la piept mi te cuibăreşti, Te îmbrăţişez cu drag, simt că-n brațe mi te topești. „

(fragment din cronica D-lui  Vergil Cojocaru - Bucuresti )


Când pe cerul plin de stele, luna plină a răsărit,
    Tu m-aștepți lângă izvor și îmi spui: bine-ai venit!
       Mă temeam că-i prea lumină și astă seară nu mai vii,
          Fiindcă ochii-s ațintiți, pe noi doi așa cum știi.

            Când pe cer nori plumburii, țin luna în umbra lor,
              Ca să vii să ne iubim, știi.... că e mult mai ușor.
                 Întunericul păzește, dragostea de gura lumii,
                   Iară noi putem atunci, să ne iubim ca nebunii!

              Eu te-aștept lângă izvor, jos pe pajiștea-nverzită,
              Tu vii cu pașii ușori ....te văd că ești fericită....
              Ochii-ți râd, inima-ţi bate, sufletul ți-e fericit,
              Ești așa de liniștită, când știi că vii la iubit!

                      Și mă strângi duios de mână, la piept mi te cuibăreşti,
                         Te îmbrăţişez cu drag, simt că-n braţe-mi te topești.
                            Îți sărut cu patimă, gura roșie ca fragă,
                              Simt atuncea că trăiesc, nu sunt pe pământ degeaba!

                                  Când îmi spui ușor în șoaptă, că ți-a fost atâta dor.....
                                    Simt cum mă topesc de drag, simt că-n brațe am să-ți mor!
                                      Și că viața e frumoasă, chiar și când iubirea doare,
                                        Te iubesc îți spun șoptit..... din iubire nu se moare!

                       De iubirea noastră dulce, și stropită cu parfum,
                   Sunt un suflet fericit, cu tine pe-același drum....
               Cu tine în prag de seară, dar și dimineaţa-n zori,
           În poiană îmbrățișați, printre iarbă şi prin flori.

Iar cu șoaptele de- amor, vreau să țin noaptea pe loc,
    Și culcați în iarba crudă, să ne săturăm de joc!....
      Să ne prindă dimineața, fericiți și-mbrațișați,
         Visându-ne în palate, de regi sau de împărați.

             Să uităm că suntem goi, în iarbă sub clar de lună,
                Fericiți să ne simțim, că iar suntem împreună!
                   C-am vrut să luptăm cu soarta, tu cu alta, eu pe-o cale,
                       Dar ne-a fost în zadar lupta, sunt iar în braţele tale.