CINE SUNT EU ?

             Bun venit dragii mei colaboratori dar şi vizitatori!

Despre cine sunt eu şi ce fac, o să găsiţi detalii în această pagină de pornire.

Şi! Ţinând seama de ceea ce spune un vechi proverb că:, laudă de sine nu miroase a bine", eu o să las pe alţii să vorbească despre mine şi preocupările mele.

Pe lângă ceea ce se povesteşte în cronicile de mai jos, voi continua şi eu, fără falsă modestie, să vă vorbesc şi despre alte preocupări.

Vă las să lecturaţi câteva din recenziile făcute de persoane care mă cunosc şi care mi-au citit cărţile:

Toate iubirile mor,

Doamna Kessy Ellys Nycollas, sub un complicat pseudonim sub o complicată și misterioasă semnătură, a scos de sub tipar volumul I de poezii,” Toate iubirile mor „, pe o distanță de 290 pagini scriitoarea preamărește iubirea și imaginea ei, când reală, când ireală.

Cu talent, versificație ușoară și multă îndemânare artistică, inima ei dornică de a fi iubită visează scriind și este capabilă să transforme realul într-o fascinație, iar absurdul inexistent în cele mai fierbinți clipe de iubire, în care se oglindesc la superlativ trăirile sale, bucuriile și durerile, neînțelese de un partener închipuit sau în carne și oase.

Primul contact cu poezia luna plină autoarei m-a trimis la Eminescu, la poezia Lacul.

Cu poezia Lacul am dat examen de admitere la teatru, alături de” Tirada nasului „de Cyrano de Berjerac.

M-a frapat versificația, cu tot atâtea silabe.

Autoarea: Când pe cerul plin de stele, luna plină a răsărit, Tu m-aștepți lângă izvor și îmi spui: bine-ai venit! „

Eminescu: Dar nu vine, singuratic în zadar aștept și sufăr, Lângă lacul cel albastru încărcat cu flori de nufăr... Ea din trestii să răsară și să-mi cadă lin la piept. „

Și” Să mă strângi ușor de mănă, la piept mi te cuibăreşti, Te îmbrăţişez cu drag, simt că-n brațe mi te topești. „

În plină noapte când scriu cele ce urmează, după ce am citit volumul” Toate iubirile mor „, necunoscând viața autoarei gândesc că majoritatea poeziilor, ar fi scrise în anii adolescenței când și dacă mi se flutură un vapor și eu și scriitoarea ne gândim cu totul în altă parte sub un acoperiș de sărutări care trezesc iubirea de câteva ori în fiecare pagină a cărții.

Începutul cărții are asemănător o versificație eminesciană.

Cu cât te cufunzi în preocupările adolescentinei Kessy Ellys Nycollas, indiferent de vârsta la care a scris sensibilele poezii de dragoste, iubire și dor, versuri, autoarea are propriul drum în versificație, ritm și rimă.

La un moment dat în sufletul ei ninge și e ger, se dorește iubită de un suflet ales, alături, indiferent dacă este frig sau ploi.

Pornind de la real autoarea versurilor aspiră la ireal.

Deseori omul se află singur într-o societate care îi întoarce spatele, pentru singurul motiv că individul nu vrea să meargă în aceeași direcție cu ea.

Singur se cufundă într-o iubire în care crede că se găsește salvarea; totuși un singur strigăt ar putea să-l salveze din această singurătate:” Vino Doamne! „

Poeta Kessy Ellys Nicollas este o fire delicată și cu ochi limpezi – adevărate izvoare de dulceață și dezmierdare, are un fel al său de a fi părând că se poate preface într-o clipă, din firava și gingaşa, într-o aprigă și temută îndrăgostita ce se poate afirma cu tărie:...” Iubirea te înalță, îți dă puteri nespuse, Iți umple viața toată de speranțe și de vise... În umbra ta, că ești bărbat, nu crede tu că stau, Sunt mândră și orgolioasă indiferent ce o să iasă. „

Versificația ușoară pe măsura unui îndrăgostit, care și defectele iubitului le vede calități.

Printr-o delicată inspirație, cu un bogat fond sufletesc, personal, plin de armonie stilistică, printr-o subtilă percepție senzorială și printr-o caldă înzestrare umană a reușit să redea în 290 de pagini de poezie” Toate iubirile mor „, sentimente frumoase și nobile față de iubirea ce va fi cuprinsă în mai multe volume de poezie.

Nu pot afirma, cu mâna pe conștiință, că ceea ce tratează autoarea, iubirea împărtășită sau în așteptare, sunt noutăți, sunt vechi de când lumea și le întâlnim la tot pasul.

Ce pot confirma, după ce am cunoscut pe autoarea poeziilor” Toate iubirile mor „că în poezie ca și în dragoste și iubire, are un umblet blând, părând că poate lesne călca pe creațiile poetice ca pe un strat de flori fără să le strivească.

În ansamblul lor poeziile (zbaterile în ghiarele iubirii) pot fi caracterizate drept o expresie originală cu pregnantă culoare tinerească (deși iubirea nu are vârstă) personală a marilor motive ce domină gândirea liberă a timpului nostru, între doi îndrăgostiţi care deseori împing realul într-o benefică visare.

Cartea polarizează cititorii și îi atrage cu o mare forță de iradiere emoțională într-o gândire pozitivă asupra naturii omului.

” Toate iubirile mor „reprezintă o ușurare a inimii ce se leagănă în propriile suspine.

Sunt revărsări gingașe și melancolice ale sentimentelor și gândurilor unui suflet ce se lasă în voia inspirațiilor sale vagi.

Poeta reușește să transmită în mod nemijlocit altora propriile sale impresii.

În poezii primează o experiență personală și un amplu studiu psihologic în versuri, într-o versificație ușoară, demnă de invidia altor autori.

Cojocaru Vergil – Cover

(Pictor)

30.08.2016

                                                    

                                    
                                   Prefaţa editorului

Dana, îngerul meu este o carte document scrisă în versuri pline de sensibilitate şi cu o mare încărcătură filozofică. La primextul cărţii capătă valenţe şi mai profunde. Spun că este o carte document pentru că prin literatură deschidem o nouă fereastră către realitatea dureroasă a sistemului medical de la început de secol XXI din România.

O tânără de 17 ani, până în acel moment perfect sănătoasă, acuză dintr-o dată dureri de cap şi slăbiciune generală. Simptomele se agravează rapid, fata intră în comă şi moare după câteva zile sub privirile neputincioase ale medicilor. Poate că a fost scris în destinul ei să trăiască doar până la 17 ani, poate că Dumnezeu ar fi luat-o la El inda vedere, pare o mică carte de poezii în care, o mamă îndurerată care şi-a pierdut fica cea mică, mult iubită, îşi exprimă, în scris, durerea. Dar este mai mult decât atât. Este o carte care ne îndeamnă la reflecţie pe tema vieţii şi a morţii, care ne pune faţă în faţă cu unul dintre cele mai importante evenimente ale vieţii umane: despărţirea de planul terestru, călătoria sufletului şi frământările prin care trec cei care rămân în urmă, plângând pierderea unei fiinte iubite. Iar când această pierdere dureroasă devine şi mai devastatoare, când şufletul care a plecat a stat puţin timp printre noi datorită unor erori medicale, datorită neimplicării şi indiferenţei medicului care ar fi trebuit să apere viaţa pacientului prin toate mijloacele, tiferent de eforturile şi de competenţa medicilor. Totuşi, rămâne în urmă zbuciumul sufletesc al celor care au iubit-o pe Daniela care se vor întreba mereu dacă iubita lor fiică, soră, prietenă, ar fi trăit şi acum dacă sistemul medical ar fi fost unul decent. Daniela a fost un înger pe Pământ cât a trăit, a adus bucurie şi iubire în jurul ei. A avut şi unele calităţi vizionare, care s-au manifestat într-o zi când, la 15 ani, cu doi ani înainte să moară, a scris în jurnalul ei câteva rânduri care prefaţau călătoria în Cer pe care urma să o facă, rânduri pe care le regăsiţi pe coperta 4 a cărţii şi în introducere. Atunci când cineva se naşte la aceeaşi dată (4 iunie) în care moare poate fi un indiciu al unui destin special. A venit să ne înveţe ceva important, a avut o misiune de îndeplinit. Daniela a sosit pe Pământ într-o familie frumoasă şi iubitoare şi a avut parte de iubirea şi grija unei mame fascinante, o poetă cu un şuflet deosebit de sensibil. Prin mama ei, şederea pe Pământ a Danielei şi mesajul ei ni s-au făcut cunoscute şi nouă, cititorilor acestei cărţi. Mesajul micului volum de poezii este unul spiritual: există un destin pentru fiecare, faptul că uneori îl cunoaştem dinainte printr-o viziune indică faptul că există o anumită predestinare în vieţile noastre. Există un suflet în fiecare dintre noi, care îşi continuă existenţa după moarte. Noi, oamenii, suntem fiinte complexe pentru că avem şi un suflet care comunică cu mintea noastră peste timp. Primim mesaje în vis, în viziuni, avem îngeri păzitori şi îndrumători. Nu ne naștem şi nu murim singuri – în plan spiritual mereu există cineva care ne veghează, apără şi îndrumă. Dacă aveam mai mult timp până la lansare, am fi fost fericiţi să putem să includem în paginile acestei cărţi şi scurte mărturii ale prietenilor şi colegilor Danei, cuvinte gingaşe care să rămână peste timp. Sperăm ca la următorul tiraj gândurile voastre pline de iubire să îşi facă loc între paginile acestei cărţi în memoria iubitei copile, Daniela Georgiana, Dumnezeu să o odihnească în pace. Vă invit să citiţi şi poeziile cuprinse într-un alt volum al autoarei, Toate iubirile mor, tipărit de curând. Citiţi, reflectaţi și iubiţi, învățați să trăiţi vieţi pline de sens, pentru că poate nu ne alegem destinul dar cu siguranţă noi suntem cei care alegem clipă de clipă ce facem cu timpul care ne-a fost dat să îl trăim pe Pământ.

Cu iubire şi recunoştinţă, Felicia Drăgușin

Editor la Prosperity Exprim

 www.vreausafiuscriitor.ro

POST FATA

Scriitoare Kessy Ellys Nycollas a scos de sub teascurile tiparului un nou volum de versuri cu      titlul, Dana, îngerul meu’’. Dana, îngerul mamei sale, Kessy Ellys Nycollas, este fata acesteia, luată de Dumnezeu la dreapta sa, ca drept ambasador al Pământenilor la Ambasada sfinţilor din ceruri, destoinic arhanghel, cap conductor şi îndrumător peste îngeri.

 În anul 1999 în jurnalul său profetic, personal, Daniela Georgiana a scris sacre ideii prevăzând într-un simt spiritual minunatele clipe petrecute în viaţa de dincolo când în faţa icoanelor, adevărate ferestre către cer, în nopţile în care cerurile se deschid şi noi pământenii ne vedem cu cei dragi plecaţi, dar care ne iubesc şi ne îndrumă viaţa. Deşi sunt plecaţi, ei tot ne protejează. Redau aici câteva fragmente din Jurnalul său profetic când Dumnezeu îi înlesnea adevarate vizite, pentru a o obişnui cu nemurirea., De sus din ceruri, în acest moment, îmi văd toţi prietenii îndureraţi reamintindu-şi minunatele clipe petrecute cu mine. Aici în noua mea locuinţă, toţi oamenii sunt buni, darnici, înţelepţi şi vorbesc cu mine ca şi când s-ar cunoaşte de-o viaţă. Nu trebuie să vă faceţi griji pentru mine deoarece acum sunt îngerul păzitor al tuturor prietenilor mei.Aş vrea să vă spun ce gândesc şi să vă povestesc cu meşte aici.

La aşa frumuseţe a gândirii, Danei-Georgiana, Dumnezeu în deplin acord cu Dana, închizând porţile cerului, a oprit-o pentru veşnicie, într-o tinereţe fără pic de îmbătrânire, spre o intristare prematură a mamei, care priveşte către cer şi adresându-se nouă tuturor spune:

Iar voi, în lumea voastră fiţi în stare

Să îi aprindeţi câte-o lumânare

Ca din lumină ei să-şi poată lua

Puterea de-a vă ajuta.

Lacrimile i-au săpat şanţuri adânci, în obraji, din cauza suferinţei. Mamă, scriitoarea Kessy Ellys Nycollas, în zi şi noapte priveşte cerul, aşteptând semnalul de plecare către Dana, într-o măreaţă şi fericită reantalnire.

În Jurnalul profetic, Dana-Georgiana a mai scris: sper că într-o zi vă voi reantalni şi că voi putea vorbi cu voi aşa cum o făceam de mult.

Poezia scriitoarei este o artă, este o gimnastică spirituală acceptată şi binecuvântată de Dumnezeu, iar fiecare slovă din versurile poetei Kessy Ellys Nycollas, reprezintă câte un corp ceresc în care trăieşte câte un spirit al imensităţii credinţei şi inteligentei Danei-Georgiana. Prin versurile încărcate cu durere, duioşie, speranţă, autoarea se înţelege spiritualiceste cu fica plecată în nefiinţă, ca doi îngeri care iubesc frumosul şi sunt creatori de frumos, bunătate, fericire. Personal, ador cerul când se deschide în noapte şi în dimineaţa gândurilor.

În plină zi duc dorul îndrumărilor sale, în plină noapte raţiunea mea este un magnific ritual, o procesiune spirituală, pentru care nu pot găsi termeni de comparaţie dar care îmi produce numai emoţii pozitive. Prin versurile artistei, poeta Kessy Ellys Nycollas, grăit-au cerurile şi prin oamenii pământului. Poeta este un pământean chiar dacă Dumnezeu a aruncat-o din ceruri pe pământ, ca înger dar cu chip de om, cu chip de pământean. Visul său raţiunea artiştilor, poeţi s-au scriitori plecaţi în nefiinţă s-au pământeni este creeatia lor artistică, în cazul de faţă poezia, care naşte prin creativitatea hărăzită de Dumnezeu, viaţa fără de moarte şi tinereţe fără bătrâneţe. Poezia, mister al universurilor paralele este o clipă de trăire a visării artistului. Prin rugi, pace, prospeţime, curăţenie sufletească şi încredere, plecăciuni la icoane, întâlnirile spirituale mama-fica sunt permanente, plăcute, adevărate bucurii care transforma  tristele  amintiri   în plăcute şi trainice trăiri.

O forţă nevăzută dar simţită

Îmi dă putere an de an

Să pot să mă ridic, să nu mă las înfrântă

Să fiu un om puternic, să nu trăiesc în van

... Sărut fotografia ta şi lacrima îmi şterg,

Mă simt de parcă undeva departe vreau să alerg...

Poeta merită toate felicitările pentru această carte, Dana, Îngerul meu’’ care citită întăreşte credinţa, că viaţa este veşnică, iar moartea un accident nedorit.

Eu mă gândesc din nou la tine draga mea

Privind din nou către a ta fotografie

Te-ntreb de ştii tu ziua în care ne vom revedea?

Două date biologice întăreşte credinţa mea personală că, Dana, Îngerul tuturor’’ a fost trimisă de Dumnezeu pe pământ, ca înger destoinic arhanghel, la Ambasada Cerului pe Pământ, cu un contract limitat de timp, cu scopul de a transforma pământul în cer. S-a născut la ora 02:15:00 în dimineaţa zilei de 04.06.1984, în Duminica spre Luni a Rusaliilor în Comună Fierbint Târg, Judeţul Ialomiţa. Ne-a părăsit la ora 00:30:00, în noaptea de 04.06-2001 (aceiaşi Duminică spre Luni a Rusaliilor) la Spitalul Judeţean Timişoara.

Era eleva în anul doi la Liceul de Informatică din Petroşani, Judeţul Hunedoara. Dana, îngerul nostu al tuturor, nu a murit, ea şi-a schimbat doar domiciliul de pe Pământ, în Rai, numai cu viza şi acordul Bunului Dumnezeu, cel blând, drept, iubitor şi a tot puternic.,

La naştere a ursit o ursitoare rea

Să moară Dana chiar în ziua-n care se năştea.

Cartea, Dana, îngerul meu’’poeta, mamă care suferă în versuri, este o matură şi talentată scriitoare, care cu o iubire fără de margini nu poate ierta pe cel ce a luat-o pe fica sa de lângă ea, chiar Dumnezeu cel sfânt de-ar fi.Şi visele mă mint când vii şi pleci din ele.

Mormantul ei poate fi vazut in Cimitirul de langa Spitalul Petrosani.

Pe spatele crucii de marmura alba stau scrise versurile:

Stim ca ne asculti

Stim can u ne uiti

Daca am putea sa atingem lumea ta

Te-am cere inapoi.

Aceste versuri au fost alese pentru a fi scrise pe cruce,de sora ei ce-a mare ,Mihaela fara ca aceasta sa stie ca ,exact aceleasi versuri stau scrise alaturi de Jurnalul ei profetic( undeva la sfarsitul agendei)

Rusalii inceput si sfarsit!

                                                                               Cojocaru Vergil

                                                                                   (pictor)

                                                                                 Bucuresti /05.04.2017

CRONICA NELUTEI  STAICUT

 Pe Elena Oprescu o cunosc de câțiva ani, timp în care ne-am apropiat foarte mult.

Când am citit primele ei poezii m-au impresionat atât de mult încât am sfătuit-o să continue să scrie și chiar să le publice deoarece aceste versuri îți ating sufletul, îți ating coarda sensibilă a ființei.

Și astfel a apărut primul volum de poezii ”Toate iubirile mor,, care exprimă ceea ce fiecare om simte la un moment dat în viața sa.

Toți ne îndrăgostim, toți iubim, toți suntem dezamagiți în iubirile noastre, însă nu toți avem curajul să o recunoaștem deschis, în fața tuturor. Iată că Elena o face, și o face cu atâta sinceritate încât trăiești cu ea acele sentimente de la începutul pană la sfârșitul cărții.

Când mi-a spus povestea tristă, în care am aflat că și-a pierdut una dintre cele trei fiice care a plecat în alte planuri existențiale, dar mai ales când mi-a mărturisit că în acea perioadă nefastă din viața sa, și-a găsit refugiul în scris...am insistat să publice acele versuri.

Astfel a apărut cel de-al doilea volum de versuri ”Dana, îngerul meu,, , volum care nu este scris cu cerneală sau cu creion, ci este scris cu sânge, cu sângele unei mame care își pierde copila atât de repede, atât de neașteptat.

De la prima pană la ultima literă a acestui volum de versuri, simți lacrimile mamei, simți durerea ei, vezi șiroind sângele din inima ei de mamă, peste fiecare literă pe care o scrie cu atâta durere încât, oricât de insensibil ai fi nu ai cum să nu le vezi și simți cu propriul suflet.

Elena ca om este o persoană sensibilă, empatică, altruistă, amabilă, săritoare, muncitoare, este o femeie puternică care a reușit să triumfe în luptele ei cu furtunile vieții ei, care nu au fost puține.

Nici nu trebuie să o cunoști personal ca să-i remarci toate aceste calități doar citindu-i cărțile.

Recomand cu toată dragostea aceste două volume de poezii care te țin cu sufletul la gură până ce le termini de citit.

Dacă ne dorim ca lumea în care trăim să fie din ce în ce mai bună și mai frumoasă... este cazul să împărtășim cu semenii noștrii toate experiențele noastre, toate trăirile și lecțiile pe care le-am învățat, deoarece oamenii nu au timpul necesar să experimenteze toate lecțiile vieții și de aceea pot invăța și din experiențele altora!

Felicitări draga mea prietenă și soră de suflet, îți doresc la cât mai multe volume de poezii și nu numai.

Cu dragoste, admirație și sinceritate

A ta Neluța Stăicuț

Elena Oprescu: „Toate iubirile mor”

Elena Oprescu în cea de-a treia sa carte „Toate iubirile mor” scrie o poezie uşor sentimentală dar de o maturitate deja vizibilă şi viabilă. Se lasă cu îndurerată plăcere/ voluptate în albia tradiţională a ritmului clasic, a rimei, a catrenului. Strofele sunt fie îmbrăţişate, fie împerecheate, fie încrucişate. Ce mai! Poeta e şi muzicală, adică auditivă, şi picturală, adică vizuală.

Câteodată, abordând cântecul şi romanţa, poeta demonstrează că posedă intuiţie, vocaţie şi arta „adevărului lăuntric”, rostit/ ritualic-reveriant. Fiind o adeptă a rostirii directe, poeta nu ocoleşte poezia patriotică, iar tonul acesteia e verosimil şi capabil să deschidă dacă nu uşa măcar fereastra sufletului.

În dicţiunea acestor texte „apocaliptice”, Elena Oprescu vehiculează verbul de stil. „Căutând iubirea” fie „din suferinţă” fie din „vise şi speranţe”. Prin angajarea limbajului în ontologic, poeta caută alinarea cathartică, iar din „gânduri abandonate” aspiră a reîntrupa himere „dintr-o lume în cealaltă” şi vice-versa, într-o manieră declarat postromantică şi postsimbolistă, eventual transmodernistă.

Po(i)eticitatea din „Toate iubirile mor” (I+II) emană fireşă dintr-o etică ontologică, dintr-un „trăirism” febril şi tragic. Iar când devine „învăţăturală” atunci se salvează – ea cu de la sine forţă, totuşi lirică – în transpoeticul vremurilor actuale în care drama, sacrificiul, devoţiunea, opţiunea decid textul.

Cu o tematică emotiv-intelectivă deci, o asemenea lirică, de confesiuni şi dicţiuni autobiografice, îşi găseşte, imediat, cititori, şi-i cucereşte rapid, întrucât se adresează mai întâi inimii.

Mie, personal cărţile Elenei Oprescu mi-au plăcut graţie stării lor Vibrotextuale.

Încolo, sunt de acort cu poeta a cărei manieră ecriturală e congeneră cu aceea a Marietei Căprăruşi şi a Adinei Popescu ori a Marianei Popeangă Cornoiu. Viaţa e o luptă, poezia e un premiu al iubirii, pe calea poeziei e cumplit de greu, dar vine la timp şi mântuirea/ izbăvirea dar şi dezamăgirea cauzată de criticii elitişti. Ei, da, dar poeta nu se jeleşte, ca şi Livius Ciocârlie, şi scrie, la inspiraţie, negru pe alb, ca să nu-şi uite trecutul, prezentul, viitorul. Este „prizoniera fără de speranţă”, ca şi Iona în pântecul chitului care este limba română, în fiecare zi vrea să se schimbe ca şi Heraclit eleatul sub „luna stinsă” „la Mediterană”, pe malul căreia are reveria reînceperii a încă unui Erotikon (vezi „Un tânăr şi o doamnă”) căci iubirea nu moare niciodată, şi, odată cu ea, nici poezia.

Ion Popescu-Brădiceni

RONDELUL UNUI VIS...

=====================,

Fiecare îşi făureşte singur norocul"

- Octavian Paler

------------------------

Frumosul pentru tine-i vis...

Îi ceva sfânt ce veşnic strigă,

Nu ştii ce spune-n a sa limbă,

Dar simţi că-i ochiul unui Sfinx!...

... Departe, undeva, îi fix

Scrutează clipa ce-o rumegă,

Frumosul pentru ţine-i vis -

Îi ceva sfânt ce veşnic strigă;

Înalta zboruri de neînvins

Pe care vremea să le ningă,

Alt cer creează nu inhibă -

O, nu cere stih la ochiul plâns,

... frumosul pentru tine-i vis!...

- I.D SICORE/05.06.2017

- P.S.

---------

- Pentru Elena OPRESCU,

Pentru talentul şi îndrăzneala creatoare ce o făptuieşte...