NU IMI ESTE TEAMA !
AM INCREDERE IN MINE!
Ideea de a construi acest site, a apărut brusc. Am tot făcut diverse însemnări, în ultima vreme, pe care le-am salvat peste tot, aiurea. Acum simt că a venit momentul să îmi fac ordine în viaţă, în gânduri, în lucruri, pentru că mai apoi să mă reculeg, să mă regăsesc, să mă descopăr.
Trebuie să-mi regăsesc, cumva, pofta de viaţă, să îmi regăsesc zâmbetul... şi mai presus de toate trebuie să-mi regăsesc pacea de alta data a sufletului.
Stresul, multiplele activităţi, prietenii... toate astea m-au condus într-o stare de deruta şi nemulţumire sufletească.
Toate îmi merg ca un vălătuc care le înfăşoară pe tamburul sau într-o ordine derutantă, încâlcindu-le unele peste altele... Uneori îmi fac impresia că starea mea diferă în funcţie de vremea de afară. Azi, de exemplu, a ploua toată ziua iar eu m-am simţit de parcă eram scufundată într-un ocean de melancolie... M-am trezit devreme, preferănd să stau mai mult în starea de rugăciune şi de meditaţie asupra viselor pe care le-am avut în timpul nopţii.
De multe ori aş vrea să pot schimba ziua cu noaptea pentru a avea timp suficient să înlocuiesc realitatea cu visurile.
Am aşteptat de mult perioada aceasta în care să pot să fiu eu cu mine şi visele mele, acum însă aproape că nu îi mai simt farmecul! Percep totul ca fiind ceva care îmi produce daune sufleteşti
atât mie cât şi întregii lumi de parcă de mine ar depinde lumea întreagă! În starea asta de spirit mă tot gândesc cum mi-aş putea schimba viaţa mea dar şi a tuturor acelora din jurul meu, în mai bine. Ştiu că trebuie, obligatoriu, să mă trezesc într-o bună dimineaţa cu mai multă pofta de viaţă şi mai mult zâmbet pe faţă! Ştiu că acest lucru nu imi este imposibil şi pot să cred că acel moment a sosit.
Mă simt singură ce e drept şi asta este numai din cauza mea evident, deoarece am cam început să evit oamenii. Nu ştiu de ce dar am mereu senzaţia că nu-mi vor binele... referindu-mă la prieteni. Am început să am încredere în instinct, poate mult mai mult decât ar trebui însă. Adeseori, la cea mai mică greşeală a unuia dintre cei cu care împart bunele şi relele, simt cum se coboară o barieră între mine şi acele persoane şi, contrar vremurilor de altă dată când " a ierta " îmi se părea un lucru extrem de uşor... acum, iertarea este o formă de separare categorică, chiar şi cu riscul de a rămâne singură. Iert dar vreau să fac curat în viaţa mea. Curăţenie absolută şi pace sufletească.
Eu stiu ,eu pot ,eu vreau!
VOI REUSI!
KEN
11122017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu