- ROMANIA -
Nu ştiu cum este astăzi prin al meu oraş,
Nu ştiu dacă mai plouă s-au de mai e frig!
Nu ştiu nici dacă dimineaţa-n zori pe crinii albi mai este rouă
Şi nici nu ştiu dacă mai auzi, de-aş vrea iar să te strig!
Nu ştiu nici ochiii tăi cum sunt, mai strălucesc?
S-au dacă se-oglindesc tăcuţi privind în lac!
Nu ştiu şi-aş vrea să nu-mi mai amintesc
Pentru că doar dureri şi griji îmi fac!
Nu ştiu cât a trecut de când tu ai plecat
Dar mie mi se pare că s-a scurs un veac!
Nu ştiu ce aş putea să spun după atâta timp trecut
S-au dacă n-ui mai înţelept să tac?
Nu ştiu ce aş putea să fac acum să-mi fie bine,
Când inima-mi bolnavă zace-n piept!
Nu ştiu: să te întreb de îţi e bine?
Sau să îţi spun că încă te aştept?
În fiecare noapte sufletu-mi suspină
Nu ştiu ce să îi dau ca să-l împac!
Ştiu că tu nu ai şi n-ai avut vreo vină
Dar ştiu precis că eu nu ştiu ce să mai fac!
Te-ai strecurat în viaţa mea cuminte.
Fără prea multă zarvă mi-ai intrat,
Pe neştiute-n suflet şi în minte,
Întreaga mea fiinţă ai ocupa!
Tu mi-ai şoptit cuvinte de iubire
Nu ştiu dac-ai ales momentul cel mai potrivit!
Şi ai plecat fără să-mi dai de ştire
Aş vrea să ştiu de ce-ai plecat,
dar cel mai tare: de ce ai venit?
Nu ştiu nici dacă la tine-n suflet vremea este bună
Sau dacă sufletul ţi-e pârjolit!
Nu ştiu dacă e calm sau de-i furtună
Nu ştiu dacă din tot ce-ai spus doar ai minţit!
Nu ştiu când astăzi vântul fruntea îţi atinge,
Îţi aminteşte de ceia ce a fost şi n-a trecut!
Dar ştiu că orisiunde-ai merge
Nu vei uita nimic din tot ce am făcut!
Nu ştii că-n viaţa mea şi-acum mai ninge
Nu pentru că năprasnic viscol s-a stârnit!
Dar curg continuu lacrimi din ochiul ce mai plânge
Fiindca de mult n-am mai vorbit!
Din lacrimile calde norii se adună
Pe bolta cerului ce-mi stă deasupra, sus
Aş vrea să tac dar vorbe se adună
Chiar şi atunci când jur că
nu aş mai avea nimic de spus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu