Ion CUZUIOC
LA DUGHEANĂ
(proză scurtă)
Am hotărât să fac şi eu ceva cumpărături, căci demultişor n-am mai dat pe la magazin.
Da ce aveam să caut fără-un sfanţ în buzunar. Azi, poftim, am primit cu baba pensia pe
vreo trei luni şi, de bine, de rău, s-au strâns oleacă de bănişori. Aşadar, iau o
geantă mai mare, bănişorii strânşi la piept în buzunarul de sub vestă şi pornesc
la magazin. O dată trăieşte omul şi de ce să nu-mi permit şi eu ce-mi doreşte
inima, că toată viaţa m-am zgârcit şi n-am văzut cum arată icrele negre sau
roşii, dar nu ca să le mai şi gust. Şi apoi cât mi-a mai rămas de trăit?! Îmbrăcat
în straie de sărbătoare, îmi iau pălăria pe cap şi intru în magazin. Să nu vă fie de
mirare, dar n-am fost în el de când s-a construit şi, cum v-am mai spus, fără un
leu în buzunar ce aveam să fac, să casc gura? În magazin, mămulică dragă, ce-mi
văzură ochii! M-au orbit fel de fel de sticle de rachiu, coniac, vin, şampanie. De
uitat m-am uitat, dar de cumpărat n-am cumpărat, căci am tensiune ridicată şi nu pun
picătură în gură... Salam fiert din sânge, şuncă, slănină, caltaboşi, crenvurşti. De-ar fi fost
salamurile estea pe timpul
comuniștilor! Da ce-ai să faci? Când ai bani, n-ai ce cumpăra şi invers. Aş cumpăra o bucată, dar cu
ateroscleroza mea nu am
voie, am colesterolul ridicat. Dacă nu se
poate, nu se poate, cuvântul doctorului e
lege... Vai, dar ce de-a peşte! Şi
proaspăt şi sărat, şi uscat, şi afumat, şi viu şi îngheţat, şi
conservat. Ei, dar cine are sănătate, să
mănânce! Iar ţigarete munţi, nu alta: Prezident, Ambasador, Cleopatra,
Maliboro, Prima, Carpaţi și tot aşa, plămâni să ai! Ei, dar mie nu-mi priesc, căci am
tras o viaţă-ntreagă mahorcă.
Sunt tăbăcit şi pe dinăuntru şi pe din afară.
Mămulică dragă, dar cât poate să bea
omul! Nu, nu zic de spirtoase, ci de
apă dulce şi minerală. Parcă-s ghiulele
de tun! În sticlă de plastic, apă de
toate culorile. Da, ştiu eu că-s concentrate, cu conservanţi. Voi trăi eu şi fără apa lor, cu atât mai mult că de la ele ai alergie. Nu mai schimb eu chiseliţa din fructe proaspete pe nu ştiu ce. Dar câte copturi, dulciuri, ciocolate, bomboane de import,
de ale noastre. Când să le mănânci pe
toate? Aş gusta, nu zic, şi eu vreo
bucată de tortă, dar cu diabetul nu-i de
glumit. Las' să mănânce mai bine copiii, că lor le plac dulciurile.
Bine-bine, dar mă dor picioarele de atâta
plimbat prin magazin şi de cumpărat,
n-am cumpărat nimic, ia să iau o
jumătate de pâine, că mai mult nici
nu ne trebuie pentru doi bătrâni.
Baba mea, sărmana de ea, mult se mai chinuie fără dinţi. Am s-o mănânc eu. Mai bine, voi mânca şi eu mămăliguţă împreună cu baba; cu mămăliga nu trebuie să te chinui s-o mai mesteci. Şi apoi făina de porumb e folositoare. Slavă Domnului, c-am ajuns cu zile şi pot sa văd şi eu ce-i frumos pe lume. Mulțumesc, da în rest ce să vă spun: magazin ca toate magazinele, drept că mai mare ca cele dinainte. Mai ies şi eu afară să respir puţin aer curat. Şi baba mă aşteaptă, chiar dacă n-am cumpărat nimic, cel puţin să-i povestesc ce-am văzut. Că bătrânilor ce le trebuie? Poveşti, ca şi copiilor, că nu în zadar ni
se spune că suntem în mintea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu