AURELIA GROSU - ROMÂNIA - ELIBERARE

Eliberare

(Picături de suflet în contul înțelepciunii tale , Grosu Aurelia)

”Scrisul are valoare şi justificare numai ca eliberare de obsesiuni, ca mijloc de a amâna o distrugere şi o prăbuşire. ” Emil Cioran

 De multe ori suntem prinşi în plasa unor împrejurări care ne leagă de mâini şi de picioare. Atunci ne simţim prinşi într-o închisoare din care nu avem putere şi soluţii să ieşim. Ne întrebăm de ce se întâmplă astfel de situaţii? 
De ce ni se întâmplă tocmai nouă? Poate că începem să ne văităm, să plângem, să ne întristăm aşa de mult, încât ne putem îmbolnăvi sufletul şi trupul.

Irina, o fată frumoasă şi bună, s-a îmbolnăvit de inimă şi medicii i-au spus că va fi nevoită să steala pat un an întreg.

Prima săptămână s-a enervat, s-a frământat şi a petrecut-o într-o revoltă interioarăde nedescris.
Apoi, a citit o carte care i-a fost adusă la spital de o prietenă: „Cristos şi suferinţa umană“.

Citind zi de zi din ea, i s-a relevant posibilitatea nu numai de a suporta frământările şi suferinţele, ci cum să le folosească, cum să le facă să rodească în ceva bun.

Următoarele 51 de săptămâni au însemnat pentru Irina, un timp relaxat, inspirat. A citit, a învăţat, s-a cunoscut pe ea şi resursele ei, şi-a descoperit scopul şi visele ei, le-a organizat şi a găsit soluţii.
După un an ea avea gândirea şi sufletul revoluţionate.

Tânăra găsise har în închisoare. A decis să facă liceul, reuşind cu brio, devenind una din cele mai promiţătoare tinere, iar frustrarea ei s-a transformat în acţiune rodnică.
A fi în „închisoare“ ne poate strica sau forma. A avea necazuri, provocări care ne ţin în lanţurile robiei, înseamnă să avem resurse interioare puternice pentru a exersa răbdarea.

Pe unii încercările îi zdrobesc, pe alţii îi călesc.
În vieţile noastre se întâmplă multe conflicte: unele din care suntem înfrânţi, distruşi, fără stimă de sine, depresivi etc., iar altele din care ieşim învingători.

Sunt ispite de tot felul oriunde întorci privirea: poze cu femei şi bărbaţi sumar îmbrăcaţi, reclame la ţigări, material de joasă calitate pe internet, tot felul de ciudăţenii îţi fac cu ochiul mereu.
Deseori, devin agitată când am de aşteptat ceva, pe cineva, un telefon, o vizită, o soluţie la o problemă.
Şi trec ore, zile neîntâmplându-se nimic.

Însă, mi-am exersat răbdarea în aşteptare prin mai multe moduri:
1. Rugăciunea din inimă;
2. Planificarea atentă, cu detalii, a obligaţiilor din săptămâna respectivă;
3. Întâlniri cu prietenele;
4. Plimbări alerte pe faleză;
5. Pedalare pe bicicletă din casă;
6. Studierea unor vieţi ale unor oameni care au trecut prin provocările vieţii;
7. Participare la seminarii;
8. Creare de evenimente;
9. Curăţenie generală;
10. Meditaţie creştină (despre care am scris pe larg în această carte) etc.

Clipele de aşteptare a ceva, a cineva, pot fi transformate în ceva creator.
Creativitatea este dezvoltată în răbdarea aşteptării. Limitările de orice fel pot fi motive de nesiguranţă.

Picături de suflet în contul înțelepciunii tale , Grosu Aurelia