Când spui Revelion, te gândeşti automat la
petrecerea organizată de omenire la cumpăna dintre ani: Anul Nou ia locul
Vechiului An. E o noapte specială, plină cu bucate alese, cu ţinute elegante,
cu proiecte de viitor, cu încredere, bucurii şi exuberanţă. De, este Revelionul! Dacă e petrecere, petrecere
să fie, iar românul ştie să-şi lase grijile în urmă şi să ţină pasul cu voia
bună!
M-am întrebat adesea care ar fi însuşirea de bază
a poporului nostru. Inteligenţa! a
ţâşnit un gând năstruşnic. De ce? întreabă grăbit un confrate. Fiindcă omul
ştie să se adapteze, iar
adaptabilitatea aparţine omului inteligent, răspund răspicat, sperând să mă şi
priceapă.
Şi chiar de n-a fost un an îmbelşugat şi-a mai
şchiopătat din când în când, românul îşi pune deoparte ceva mărunţiş pentru
noaptea dintre ani. Și de n-a făcut-o până atunci, tot se descurcă, iar prezenţa lui devine obligatorie. Important este să
vrea!
Ţinuta vestimentară! îmi şopteşte un cârcotaş.
Nu-i problemă! îi răspund peste umăr. Dorinţa de-a ieşi în lume, nu pune
piedici. Românul e şi inventiv.
Domnii tot la un pantalon şi-o cămaşă recurg, iar doamnele improvizează, dacă
sponsorii sunt plecaţi. Scarlett O'Hara a rămas un model de netăgăduit pentru multe dintre femei. Ei,
ce dacă nu e româncă! La importuri suntem maeştri, iar personajul respectiv a
făcut furori în toate timpurile. Merită să luăm în calcul acţiunile ei, măcar
în momente de cumpănă.
Dar locul, va fi oare confortabil? se auzi sâsâit
o altă nedumerire. O noapte! Ce contează o noapte! răspund înfuriat. Încercarea
moarte n-are! Joci, ai o şansă! Nu joci, stai acasă în faţa televizorului ca un
cerşetor, aşteptând un moment care să te remonteze la final de an. Trebuie
riscat, iar românul ştie să rişte. Chiar şi-atunci când se frige
puţin, tot nu se dă bătut. Până la urmă, ce pierde? A, nişte bani! Adevărat,
când şi-aşa sunt puţini, parcă nu-i a
bună să-i arunci în buzunarele altora doar pentru satisfacerea unui moft! Dar
dacă va fi bine? Aşa că, trebuie riscat, iar până la anul viitor vom mai
chibzui.
Masa, masa festivă! Bucatele vor fi oare apetisante?
răsună vocea unui alt nehotărât. Mai e ceva? întreb pe de-a dreptul supărată.
Oricum Revelionul vine după Crăciun. Important este să te distrezi! Muzică să
fie!
E, asta mai era: muzica! Muzica cum o fi? se auzi din
nou. Eu vreau să dansez. Doar aşa s-o aşeza mâncarea, săltând în sus, în jos,
la stânga şi la dreapta! Chiar nu vreau să rămână în farfurie vreo măslină,
după ce mi-am sacrificat nişte economii. Şi-apoi, dansul ajută digestia. Ştii,
nu vreau să intru în anul cel nou constipat.
Joci, nene, joci! strig din răsputeri. N-ai jucat
toată viaţa ca pe sârmă, chiar şi-atunci când nu se auzea nici musca? Acum, de
n-or fi lăutari pe pofta matale, o fi vreun DJ priceput, cât să împletească
muzicile. Cârcotaş mai eşti, române!
Asta tot de la inteligenţă ţi se trage!
***
Problema e rezolvată. Confratele meu depăşeşte
toate nedumeririle şi inhibiţiile şi ajunge la Revelion. Intră ţanţoş, fiindcă
aşa îi este felul, dă pe-afară de amabilitate faţă de nevastă-sa şi ocupă cu o
eleganţă desăvârşită locurile rezervate. Circumspect, priveşte în jur, să vadă
care, cum, ce fel!
- A, uite şi familia Ivănescu! îi şopteşte la
ureche nevasta, în timp ce se face că-l scutură uşor pe umăr. Stai, nu întoarce
capul, insistă femeia.
Interesat, bărbatul începe a fremăta. Trebuie s-o
vadă. Dintotdeauna îi plăcuse Ivăneasca.
Sunetul paharelor ciocnite răsună în acordul
sunetelor muzicale. Lumea debordează de bucurie. Petrecerea e în toi.
Farfuriile se golesc rând pe rând.
- Ce faci, dragă, de ce nu mănânci tot? întreabă
femeia.
- Dă farfuria mai aproape, am o pungă în poşetă!
Doar n-oi crede că las aici ceva!
Bărbatul îşi scoate batista. Îşi şterge broboanele
de transpiraţie. Priveşte îndelung într-un
colţ al sălii, apoi se ridică. Nevastă-sa cunoaşte lecţia. Toate viaţa a fost
un simandicos. Dac-ar fi fost să se ia după el...
Bărbatul se-ndreaptă spre ieşire, îşi scoate o
ţigară şi-ncearcă s-o aprindă. Bricheta e moartă. Cu privirea în jos, insistă.
Nimic. Instantaneu, se-ntoarce. Ştie că nevasta e ajutor de nădejde. Nici
n-apucă să facă primul pas că lumina străvezie a unei flăcări îi opreşte
trecerea. Aprinde ţigara, trage cu putere şi împrăştie în rotocoale aproape
perfecte fumul.
- Tot frumos ai rămas! răsună ca un clopoţel vocea
doamnei de lângă el.
- Matilda! spuse cu voce strangulată bărbatul.
- Ssst! Taci, nu spune nimic. Ştiu că în seara
asta sunt superbă, ştiu că mi-ai dus dorul, ştiu că ţi-ai jucat prost cartea în
ultimul timp, ştiu, ştiu, ştiu, ştiu tot. Dar mai ştiu că în seara asta nu-mi
scapi.
Tase intră în joc. Tăcea şi fuma. Avea un şarm
aparte. Cu mâna stângă în buzunar, iar cu dreapta ţinea ţigara într-un anume
fel. Încerca să pară indiferent, dar amintirile dădeau năvală. Ştia că în
noaptea aceea nu-i va fi uşor şi trebuia să-şi joace rolul până la sfârşit!
Matilda, Matilda, iubire nebună și de nestăvilit!
Femeia zâmbi, flutură o mişcare specială a
genelor, şopti două-trei vorbe şi dispăru, lăsând în urmă parfumul ei dulce-amărui.
În ring, perechile de dansatori fremătau în
acordurile muzicii perfecte. În rând cu ei, Tase îşi strângea la piept
consoarta, determinând-o să rezoneze odată cu el. Simţea mulţumirea femeii şi
se felicita în sinea lui. Nu-şi ieşise din mână. La tinereţe era de neoprit.
Asemenea unui torent, acoperea cu privirea-i seducătoare mulţimea, oriunde s-ar
fi aflat. Eşua foarte rar, iar în seara asta musai trebuia să fie în formă.
Dansa și fremăta.
Ultimele acorduri anunţau o pauză binemeritată,
iar mâncarea aburindă de pe mese îi ademeni. Tase luă câteva îmbucături, se mişcă
nervos pe scaun şi-şi anunţă nevasta că iese să ia o gură de aer, asigurând-o
că e pe-aproape şi să nu-şi facă probleme. Femeia îi ştia meteahna. N-avea
astâmpăr niciodată, iar astfel de petreceri n-au fost niciodată o prioritate
pentru el. Doar ea părea mulţumită că ieşise la Revelion. El încerca să facă
faţă situaţiei.
Tase se îndreptă spre ieşire, sub privirea
iscoditoare a nevesti-sii, apoi o luă la stânga. La a doua uşă, răsuci uşor de
butuc şi intră. Matilda clocotea. Aşteptarea îi mărise pofta. Sânii ei
voluptoşi, privirea seducătoare şi
buzele-i cărnoase puseseră stăpânire pe Tase. Nu-i trebui mult bărbatului să-şi
simtă iubita vibrând sub încătuşarea trupului său înfierbântat. Întreaga
încăpere era inundată de parfumul iubirii lor.
Chicotea Matilda, iar Tase zâmbea triumfător!
După un timp, bărbatul se-ntoarse în local. Ducea
după el puterea iubirii, iar mâinile lui erau pline de formele ucigătoare ale
femeii care-i treziseră simţurile mai ceva ca la prima tinereţe. Păşea
dezinvolt şi trăgea tacticos din ţigara aprinsă cu bricheta iubirii. Prin faţa
sa, la doi paşi, trecu în mersu-i legănat Ivăneasca. Înclină uşor capul,
salutând-o discret, iar farmecul femeii parcă pălise. Matilda rămânea
Matilda.
Îşi găsi nevasta prinsă într-o horă, îi zâmbi de
la distanţă, apoi, ca orice bărbat de casă, se prinse şi el.
- Frumos Revelion! îi strigă Tase la ureche.
- Vezi? Şi nu voiai să mergi! răspunse femeia,
tropotind cât să-i ajungă până la anul viitor. Auzi, dragă, ştii cine-i
patroana?
- Cine-i? întrebă nedumerit Tase.
- Matilda dragă, aia care a vrut să ne despartă la
tinereţe!
- Matilda? Nu ştiu despre cine vorbeşti, răspunse
bărbatul uimit de-atâta cunoaștere
feminină.
- Ei, nu ştii! Ivăneasca mi-a spus. Aia ştie tot!
- Ivăneasca? Frumos Revelion! Mai venim şi la
anul, zise Tase, intrând în jocul femeii. De-asta te iubesc eu pe tine!
- Mâncarea ţi-am pus-o la pachet. O mănânci acasă,
doar n-o s-o las patroanei!
- Bravo! Bravo! Acum te iubesc și mai mult! N-am
nicio grijă când sunt cu tine! Frumos Revelion!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu