Ion
Cuzuioc
PRIVILEGII
(proză scurtă)
Apu, să-mi
spuneţi, oameni buni, că poate sunteţi mai treji ca mine, la ce-mi trebuie mie la
anii ăştia să flu deputat? N-ar trebui, dar, nu ştiu cum de la un timp încoace parcă s-o vârât
„aghiuţă" în mine şi-mi şopteşte din interior: „Trebuie, Grigore, trebuie să te
faci deputat, că nu eşti mai prost ca alţii". Mă culc seara şi nu pot închide un ochi,
toată noaptea mă văd în Parlament şi gata. Intr-o noapte am numărat până la
vreo două milioane, şi tot în zadar. în altă noapte am enumerat toate satele şi
oraşele din lume pe care le ţineam minte. La naiba, în faţa mea vedeam
Parlamentul şi tribuna lui, chiar parcă a intrat necuratu-n mine.
Mă scol dimineaţa şi dau să mă pornesc la lucru, dar picioarele mă duc
spre clădirea Parlamentului. Ajung în faţa sediului şi-mi imaginez cum aş trece eu pe lângă
postul de poliţie, ca să le prezint legitimaţia de deputat, iar oamenii legii iau
poziţia de drept şi mă salută. Ziua la fel, vorbesc cu şeful, da-mi
pare că vorbesc cu Preşedintele Parlamentului, care se sfătuieşte cu mine ce să
mai facem ca să-i fie bine şi ţării şi poporului. Mă aşez pe scaunul din birou şi-mi
pare că m-am aşezat în fotoliul
moale din Parlament şi răsfoiesc ziarele și
revistele procurate de la chioşcul de
la parter. Şi, iată aşa, zi de zi fără somn şi fără lucru normal. Am fost şi la biserică şi am aprins
lumânări în sănătatea mea, dar fără rost.
Şi prietenii ăştia, când le-am povestit nevoia mea, m-au încurajat: Da ce, Grigore, de citit ştii a citi, de scris, slava
Domnului, n-ai uitat alfabetul,
cravata ştii să ţi-o legi, ce mai
vrei? Patru ani vor trece ca vântul.
Dar când te gândeşti cu ce te poţi
pricopsi de la deputăţia asta, apoi păcat
să dai înapoi.
- Credeţi că n-au dreptate prietenii mei?! i-a luaţi
şi socotiţi şi dumneavoastră: Leafă bunicică, delegaţii peste hotare, recepţii, birou,
maşină, paşaport diplomatic, tratament gratis, sanatoriu, unde mai pui că şi
apartament în centrul capitalei pot primi... Cum să resping aşa privilegii? Şi-apoi şi rudele, prietenii, cunoscuţii vor privi cu alţi ochi la mine, că, de, mă rog, sunt parlamentar. Asta-i una la mână, dar poate şi mai important e ca după aceasta să mi se calculeze o pensie mai mare în comparaţie cu cea a muritorilor de rând, adică a alegătorilor. Asta dacă voi fi doar deputat de rând, dar dacă dă Domnul şi mă avansează într-un post mare de conducere a ţării?! Nici nu ştii ce se poate întâmpla
mâine, că ţara noastră numai ce n-a văzut în toţi anii ăştia de atâta independenţă şi suveranitate. Aşa că, dragii mei compatrioţi, fiţi gata, că
de mâine caut eu un
partid mai cu perspectivă, mă
înscriu cât mai târziu în el şi încep pregătirile către alegeri. De program. cuvântări nu-mi bat capul, că are cine
mă ajuta, principalul e ca dorinţa să fie mare şi-apoi de ce să nu ne ajutăm unul pe altul? Azi voi pe mine, mâine eu pe
voi şi aşa mai departe
până ne vom face cu toţii deputaţi,
că patru ani în Parlament nu-i o veşnicie. Şi mâine-poimâine ne vom pomeni c-avem o ţărişoară cu deputaţi, iar dacă eşti sau
ai fost deputat, nu are importanţă,
înseamnă că şi privilegiile rămân în vigoare, cu alte cuvinte, vom avea o ţară privilegiată, bogată, de
invidiat. Să ne ştie o
lume întreagă, să ne arate cu degetul. Şi să ia pildă de la noi, dacă va fi în stare. Înainte, fraţilor! Votaţi
corect! Votaţi cu dreptul!
Istoria nu vă va uita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu