”Picături de suflet în contul înțelepciunii tale” de Aurelia Grosu - Fatetele intelepciunii

 ”Picături de suflet în contul înțelepciunii tale” de Aurelia Grosu - Fatetele intelepciunii

   Una din definiţiile înţelepciunii este capacitatea intelectuală superioară de înţelegere şi cunoaştere a realităţii, atât dintr-o educaţie la cel mai înalt grad, cât şi dintr-o îndelungată experienţă de viaţă.

Un om înţelept este acela care are capacitatea de a pătrunde esenţa legilor fundamentale ale naturii şi ale societăţii, este persoana care judecă drept, ager la minte, deştept şi pătrunzător. Comparând înţelepciunea cu inteligenţa s-a constatat că prima se dobândeşte pe parcursul vieţii, iar a doua este înnăscută.Mulţi gânditori au concluzionat că înţelepciunea are două componente:

   1. Înţelepciunea este un dar dumnezeiesc, superioară, dată după o îndelungă căutare personală şi rugăciune, primită nu de oricine, ci de cei care o doresc ca mod predominat de viață..

    2. Înţelepciunea poate veni şi din experienţa de viaţă, unde omul şi-a exersat multele sale abilităţi, controlul emoţiilor şi disciplina mentală şi fizică.

       Se spune că „cine n-are un bătrân să şi-l cumpere“. Ceea ce poate oferi un bătrân înţelept este cunoaşterea profundă a vieţii prin experienţele sale personale. Noi avem nevoie de înţelepciunea lui Dumnezeu, care este accesibilă tuturor celor care o cer. Avem nevoie de viziune. Viziunea ta va fi destinul tău stabilit de Dumnezeu, nimic altceva.

     L-am cunoscut pe Dumnezeu cu ani în urmă şi, treptat, am cerut tot ce aveam nevoie. Un lucru însă l-am cerut permanent, zi de zi, ceasde ceas, ca Domnul să mă facă înțeleaptă pentru a trăi o viață plenară și organizată.

        M-am bazat şi am crezut în: ”Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mâna largă.” (Iacov 1:5)

Vizualizam mâna lui Dumnezeu întinsă peste toată omenirea, împrăştiind cu dragoste înţelepciune. Vedeţi, acolo scrie că o va da tuturor celor care cer. Ce extraordinară şi motivantă veste!

Doar să ceri şi vei primi atât de multă, fiindcă mâna Lui este larg deschisă. Este un moment bun de a conştientiza şi a crede, fără cârtire, acest lucru adevărat. Şi, când ştii că Dumnezeu îţi oferă în dar înţelepciunea din El, frica dispare.

Înţelepciunea lui Dumnezeu ne dă stabilitate, echilibru în orice situaţie de viaţă am fi. Eu am cerut mereu şi am primit, fiindcă acum citeşti chiar un articol despre Înţelepciune.

Dumnezeu ne dă putere pentru a merge înainte cu încredere, în ciuda întrebărilor fără răspuns.

El aşteaptă oamenii să ceară. El e pregătit să-şi deschidă larg mâna pentru a oferi cu generozitatea-I caracteristică această valoare necesară poporului român. Mi-a plăcut mult acest îndemn: ”…să vă umpleţi de cunoaşterea deplină a voii Lui în orice fel de înţelepciune şi de pricepere duhovnicească…”(Coloseni 1-9)

Acum aş vrea să ne umplem cunoştinţa şi gândirea cu adevărate „perle ale înţelepciunii“:

1. Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc învăţăturile şi ştiinţa. (Proverbe 1:

2. Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune, din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. (Proverbe 2-1:6)

Aşa am adunat perlele şi le-am aranjat frumos şi atent pe şiragul vieţii mele. Aşa am căpătat ceea ce aveam nevoie, după un lung calvar existenţial, primind lumina după care am tânjit în anii pe care i-am pierdut prin spitalele reci pe lângă oameni aflați în suferință.

Un înţelept radiază de acel „ceva“ inexplicabil. Adevărata înţelepciune este asemenea unei pietre filosofale, adică ea transformă totul în aur.

Mircea Eliade sublinia: „Omul nu trebuie judecat după vârsta sa fizică, ci după etatea lui mentală şi spirituală“.

Înţelepciunea mângâie sufletul prin gânduri. Niciodată această valoare nu se va găsi în inimile mediocrilor doritori permanent de a-şi duce vieţile în huzur, păcate, petreceri deşănţate.

Un om înţelept nu-şi va striga în gura mare virtutea, ci o va spune şoptit, pentru a pătrunde în suflete într-o armonie vibraţională.

Înţelepciunea nu se va găsi acolo unde este mânie, tulburare, ceartă, bârfă, zarvă, petreceri, timidităţi nerostite etc. Cunoaşterea acumulată devine generoasă, sublimă, motivantă şi plină de influenţă, atunci când omul înţelept face faţă provocărilor dificile ale vieţii.

Experienţa din care se adună strop cu strop de înţelepciune, înseamnă şi cumpătare, moderaţie, prudenţă.

Ea nu aparţine celui care îşi calculează fiecare pas, eu cred că este a aceluia care are puterea de a-şi purta rănile emoţionale, ca pe nişte medalii pecetluite cu glorie, este a aceluia care are puterea de a lupta cu limitele sale, uitându-se ţintă spre un ideal de viaţă luminos.

Cred că un mod de viaţă înţelept este al acelora care îşi doresc cu ardoare să frângă cu mâinile goale cătuşele strânse în jurul aspiraţiilor lor. Voi încheia cu smerenie acest articol cu citatul din Sfânta Scriptură:

”Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. ”

(Proverbe 8:11)

Din cartea ” Picături de suflet în contul înțelepciunii tale” de Aurelia Grosu