de Maria Tomița Corini
Ia m-am născut și eu la o margine
de sat, de mă urc pe prispa casei și privesc in valea adâncă,văd și-aud cum
Prutul trece prea grăbit și tot aruncă apa între două palme, glas frumos din el
ridică despre multe idealuri, si vorbește ne-ncetat despre anii săi trecuți,
lunca sa și despre sat, despre oameni , despre dealuri... La o margine de sat
cum vă spusei m-am născut, satul meu ca din povești, cine oare nu-l cunoaște se
numește Antonești,
Avem drum ce
leagă sate: Leca, Antonești, Toceni, ulicioare delicate ce cobor din porți spre
drum, fiecare când pornește, mă refer la copilași, dimineața când se scoală își
iau ceaiul și ghiozdanul, și-apoi toți merg către scoală, unde îi așteaptă ea
... colo în mijloc de sat. Are satul meu și baruri unde aleargă copilașii ce
tot duc leuți de-acasă pentru dulciuri și-alte daruri. Ce frumos! De lângă
școală poți vedea cu ochiu-ndată, are satul pus în palmă colo-n vale și o
baltă, apa cu strigăt din noi ce-o adună după ploi, fauna ei minunată e a
ochilor lumină, dar se-ntâmplă câte-o dată, câte-un suflet blestemat să dea foc
să ardă balta, cică...o-nnoiesc, e cam ciudat!
Satul, de bună măsură, are ”Casă de Cultură” și alături ca-ntr-o ie stă cumătra
”Primărie”. Ce-i la deal și ce-i la vale? Satul meu are o cale doar de-a merge
în genunchi, cu
juma strad'-asfaltată, alte drumuri și cărări îmbrăcate-s în noroi, după ploi. Neajunsuri...
Duce lumea-n lumea mare și se-ntorce înapoi, doar cu gândul, copilăria...
Anii trec și avuția ne-ncălzește buzunarul nu-ndulcește ea amarul, cred, în fiecare
suflet ca un clopot plânge glasul, o fi bine prin străini, dar străin ești la
tot pasul...Satul are și oameni buni, foarte buni și-s gospodari, e mândrie
pentru sat fără ei la sigur satul s-ar fi stins cu-adevărat! Si mai sunt
părinți ce plâng lângă porțile uitate, ce-și așteaptă copilașii să vină din
străinătate... Trist când satu-mbătrânește, dar ceva pare-am uitat, n-am greșit și
n-am uitat, mai spre mijloc colo-n sat
bâzâie o albinuță, ba-s mai multe într-o curte unde e o grădiniță. Locul unde cresc
vlăstare și
se-nalță către floare, generația frumoasă, care...crește, crește, crește cu ea satu'-ntinerește!
După...învățătorii,
profesorii îi iau de mână dându-le învățătură, carte multă și lumină. Fiecare ia
ce poate și își duce mai departe viața și destinul său, ăsta este satul meu,
sat frumos ca din povești, botezat e ANTONEȘTI cu parfum de trandafir din raionul Cantemir, fost cândva
raionul Leova din Republica Moldova.
14 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu