ANONIM!

Foto: internet

                                                     

    


  Frământări

     Mă apasă pe suflet, de câteva zile, o postare! Da! O postare de pe Facebook, în care, cineva, povestea atît de frumos despre un prieten care, în fiecare dimineață îi trimite un mesaj de 

,,Bună dimineața’’!

     Ce frumos, mi-am spus eu, în mintea mea, pentru că oricum nu aveam cu cine vorbi.

 Eram singură în toată casa…

Ce frumos este atunci când ai pe cineva care se gândește la tine ! 

Ce frumos este să primești mesaje din partea oamenilor care te iubesc!

     Eu am renunțat să mai am astfel de așteptări. Am renunțat să cred că cineva, undeva, se mai gândește la mine, chiar dacă știu sigur că se gândește.

      Am învățat să mă hrănesc cu energiile pozitive emanate se sufletul lor! Știu sigur că exist acolo undeva numai că, în fața mea s-au așezat alte suflete mai importante.

     Au trecut zile în șir, săptămâni de-a rândul în care am așteptat  să  apară și pe telefonul meu un mesaj! Unul scurt: Ce faci? Cum ești? Cum îți merge? Ești sănătoasă? Ai ce îți trebuie? …etc.

    Unul! Doar unul din toate cele enumerate mai sus.

    Doar două cuvinte!

   Nu a fost să fie și m-am resemnat.

 Am început să îmi șterg din minte toate scenele care îmi audceau aminte de sacrificiile făcute, de nopțile nedormite, de renunțările la mine pentru a putea vedea bucuria pe chipul altora!

    Am construit în jurul meu un zid de protecție! Mi-am închis sufletul, din nou, într-o colivie iar colivia am așezat-o într-o fereastră cu deschiderea către lume!

    Privesc din interiorul ei, forfota de pe acest GLOB PĂMÂNTESC și mă întreb: 

    încotro se grăbește acest furnicar de oameni? 

   Oare au timp să se mai găndească la faptul că, încă de la primul pas făcut pe acest pământ, si-au început călătoria către moarte?

    Cu siguranță că unii dintre ei nici măcar nu stiu pe unde trec și pe lângă cine trec sau pe cine lasă în urmă, mereu! 

Mulți au uitat de sacrificiile făcute de părinți, pentru care în loc să fie recunoscători, îi critică, îi judecă, îi vorbesc de rău față de prieteni lor!

    De ce oare? 

    Mai ales atunci când și ei sunt părinți, când și ei fac sacrificii?

    Chiar nu pot înțelege că într-o bună zi vor fi răsplătiți la fel?

   Am ajuns să punem mai mult preț pe partea material. Să iubim lucrurile și să folosim sufletele fără să fim conștenți căt rău plantăm în acele suflete, părăsite, ignorate, uitate…

     Toate acestea atrag evenimente ale căror proveniență, habar nu avem de unde vin, ne îmbolnăvesc trupul și ne otrăvesc sufletul.

     *Meditez pentru a putea oferi iubire necondiționată! 

     *Medițez pentru a uita trecutul! 

     Vreau să cred că niciodată nu am fost abandonată, trădată, bărfită, invidiată, 

IUBITĂ! 

     Vreau să cred că în jurul meu pot să îmi creez o lume nouă! 

     *O lume mai bună, mai iubitoare, mai respecuoasă. 

     *O Lume care să poată oferi o îmbrățișare necondiționată!

     O îmbrățițare nu costă nimic însă am ajuns atăt de săraci încăt nu o mai putem oferi nici măcar acelora care ne-au dat viață.

                                                                                    Anonim!

SCHIMBAREA A ÎNCEPUT ...ESTE NEVOIE DE TIMP PENTRU PROCESARE!

                                   (Articol primit pe e-mail cu precizarea expresă: ,,ANONIM'')