miercuri, 5 decembrie 2018

AGAFIA DRĂGAN - ROMÂNIA - VERSURI










Rădăcina care ne leagă


ai intrat cu amiezile
și toamnele,
căutai un loc să le ascunzi,
ca și cum ți-ar fi fost frică
să nu le tulbur sensurile,
cu un cuvânt rostit sau doar răsărit
în nopțile, când le puteam ușor distinge
în lăcomia brațelor și ochilor.
eram pământul, în care
îți semănai eternitatea
fără să văd
cenușa arcuită sub tâmplă.

purtai cu tine cheia
iubirilor rătăcite,
să-ți  rezemi diminețile îmblânzite
de sănii și pântecul meu de femeie,
orgolioasa ta masculinitate,
gelos pe oglinda
și ușa care  nu se voia deschisă
foamei tale de certitudini.
în țesăturile cotidianului,
amplificai bănuielile.

în absența ta,
rămâneam să vânez vulturi în Tibet,
să explorez fiorduri înghețate,
imaginea constantă a ochilor
când  mă pândeai trădat de oglindă,
înainte ca buzele tale
să inventeze același picant ritual,
pentru o zi sau pentru un amurg,
binecuvântând rădăcina care ne leagă.




Vis          

Se făcea că eram aripă
de apă și frunze
căzute din ochii mamei
într-un pământ frământat de dorinți
nu-mi aduceam aminte
să fi fost pasăre vreodată
doar mirosul de țărână
sfărâma carapacea
în aerul încărcat de iluzii

se făcea că eram pasăre
între două ceruri
necunoscuta
care îmi împrumutase chipul
se interpunea ca o perdea
între oglindă și înalt
de aici din acest adânc
simțeam cum mă ridic
nu-mi aduceam aminte
să  mai fi zburat vreodată
doar setea

se făcea că eram scânteie
coboram din noapte precum o pasăre
deasupra
clipeau umbre îngenuncheate

și toți morții mei
ca niște torțe palide
din care îmi furăm aripile
nu-mi aduceam aminte
să fi fost altceva
doar frica de cădere

Șah-mat  IN CALENDAR
suntem doar noi,
fiecare cu singurătatea lui.
Pasărea din inima nopții
clatină tăcerea împietrită-n aer.
Îmi faci semn s-o las,
să-și potolească setea.
Drumul ce-i  stă înainte pare fără sfârșit
deși mai este atât de puțin.
Ne-am asumat orce risc când am pornit
până și pustiul…
se izbește
de zidurile camerei.
Deschide fereastră să iasă!
Simt tălpile cum
se afundă-n clipă.
poate nu este decât un joc al iubirii
plictisită de noi.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LANSARE DE CARTE - POEZII DIN CARTEA SUFLETULUI - Autor ELENA-CONSTANȚA ADĂMUȚ

  ÎNTÂLNIRE LITERARĂ     Buna ziua și bine v-am gasit, dragi locuitori ai orașului Aninoasa! Înainte de toate, gasesc de cuviință să mă prez...