Proză scurtă
Te aştept să vii
Am gândurile înmuiate în
necuprins şi-ţi simt surâsul ca o şoaptă uitată-n ungherele inimii. Mi-am
cuibărit în cercul de lumină sângele, să-ţi desenez conturul dantelat pe
margini cu fir de argint. În cuvinte voi zidi casa cu ochi de pisică-n
acoperiş, camerele îţi vor aştepta paşii uşori pe podeaua presărată cu flori
albe. Pune-ţi pe masă dorinţele, nimeni n-o să le vadă. Între degetele nopţii
sunt prinse fantome frumoase cu haine colorate şi cântece misterioase. Intră în
jocul lor cum vântul îşi înteţeşte suflul prevestind sosirea furtunii. Eu voi
fi în privirea lunii, în aşteptarea de sub cearceafuri şi-n neliniştea
pereţilor, să nu-ţi fugă mirosul cu umbra pe ferestre.
Voi împărţi clipele la doi, ori mai bine le suprapun şi vom privi candelabrul stins prin ochii tăi mari cât o noapte de rasfăţ. La sfârşit ne vom caligrafia pe suflet cu boabe de mărgăritar heraldica unei iubiri însufleţită de patimi, plină de strălucirea unui timp înflorit în cel mai frumos anotimp din câte am trăit.
Voi împărţi clipele la doi, ori mai bine le suprapun şi vom privi candelabrul stins prin ochii tăi mari cât o noapte de rasfăţ. La sfârşit ne vom caligrafia pe suflet cu boabe de mărgăritar heraldica unei iubiri însufleţită de patimi, plină de strălucirea unui timp înflorit în cel mai frumos anotimp din câte am trăit.
Te aştept să vii şi tu şi
anotimpul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu