Viața
În clipa disperării
Din zării îndepărtate
Neîndoielnic soarta
Mi tea adus trofeu
Dându-ți puteri depline
Făcându-te stăpân
Al sufletului meu!
Fără să știi mâhnirea,
Cum ai putea să alini,
Tu te-ai făcut iubit
Tristețea alungând
Și ai adus lumină
În sufletul rănit...
Și-un gram de fericire
Părând să nu mai fie...
Ai înmugurit
Crengi grele de îndoială
Ce se plecau către pământ
Pe frunte-mi coronița
Cu frunze veștejite
Întinerită -mi stă acum
Iar chipul fericit
Și plin de strălucire
Chiar dacă vremea trece
Și așterne grea tăcere
Nu vom putea uita
Că ne-am iubit!
În clipa disperării
Din zării îndepărtate
Neîndoielnic soarta
Mi tea adus trofeu
Dându-ți puteri depline
Făcându-te stăpân
Al sufletului meu!
Fără să știi mâhnirea,
Cum ai putea să alini,
Tu te-ai făcut iubit
Tristețea alungând
Și ai adus lumină
În sufletul rănit...
Și-un gram de fericire
Părând să nu mai fie...
Ai înmugurit
Crengi grele de îndoială
Ce se plecau către pământ
Pe frunte-mi coronița
Cu frunze veștejite
Întinerită -mi stă acum
Iar chipul fericit
Și plin de strălucire
Chiar dacă vremea trece
Și așterne grea tăcere
Nu vom putea uita
Că ne-am iubit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu