duminică, 2 decembrie 2018

NICOLETA GHERASIM - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI , PRIMA APARIȚIE

















Ce gust?

Ce gust are iubirea,
Iubite,
 te întreb?
Și buzele cu care,
Iubite,
te dezmierd?
Ce gust mai rafinat
ai mai gustat vreodată?
Ce sâni mai voluptoşi
văzut-ai la vreo fată?
Ce gust îmi are trupul,
care mereu te cheamă?
Și cum miroase părul,
sub razele de toamnă?
Ce gust îmi are pielea
 când muști acum din ea?
Iar gâtul meu, cu semne,
îți cheamă dragostea...
Ce gust are iubirea,
Iubite,
 în miez de zi?
Când te sorb din privire
ca  pe - un nectar,
 din vii
Ce gust îmi au umeri
aproape dezgoliţi?
Cu gustul tău sălbatic,
 mă scoaţi  mereu din minți!
Ce ne-a rămas,
 iubite,
încă să mai gustăm?
Căci noi doi, împreună,
plăcerii ne asumăm...
Ce gust și ce miros
de toamnă timpurie?
A dat iar peste noi,
 noroc...

firar-să ne fie!!!

                     
      













Foto: interne


Cum mai e la tine în pat?

Iubitule!
m-am pregătit de somn.
 O baie caldă ,
ca să pot să-adorm
Am îndrăznit

 o poză să îmi fac
Să ți-o trimit,
...de vise te dezbrac.
 Eu știu că patul
 este gol și mare
 în fiecare seară
 la culcare!

 Mă apucă
un dor nebun
 de tine
Și crede-mă
 că,
 mult mă ține!
 Și mă tot răsfoiesc
 în așternuturi
 gândind la ale tale
 dulci săruturi

 Mă apucă din senin
 un val de căldură
 mă dezvelesc
de cuvertură.
Eu nu am somn
 până  în zori,
când,
cânta cocoșul
 Și încă  mai cred
 că chiar tot moșul
 Doarme linistit
 lângă baba lui
Dar eu
 de dor,
îmi pun pofta-n cui!

Te-întreb,
cum e la tine în pat
 iubite?
 Când noapte
 se așterne
pe nesimțite?

 Mă visezi măcar,
sau nu îți permiți?
 Dorul să te ardă,
să te scoată
 din minți?







Al treisprezecelea nod

Al treisprezecelea nod,
Am făcut
la cravată
 Cu mâini înțepenite
 care mă dor
 Nu mă ajută!
Inod iar desfac,
 blestemul mă poartă
 La şifonierul
 cu cămăși ,
 din dormitor.
Acolo
 îmi petrec zilele
 așezând
 cu dichis
Cămășile albe,
 apretate
 Tocmai ce le-am călcat
Dar,
 nu am omis,
Să le așez pe umerașe
 toate.
 Și vine miros
 de tine,
bărbate!
Chiar de tu
 de opt ani
 ai plecat...
Pe tine,
 Pământul
 încă te arde
Și molima
 parcă
 te-a înghițit!..

 Al treisprezecelea nod
Fac azi  la cravată
De fiecare dată,
când te caut
 în dormitor,
 șifonierul
 cu cămăși
mi- amintește
 de tine, bărbate,
până-am să mor!

 
Foto: internet
                      













Dacă am avea iubire

 Dacă am avea iubire
Nu am fi atât de răi
Am da haina de pe noi
Celor  amărâți  și goi...

Dacă am avea iubire
Nu am fi nepăsători
Când aproapele se  plânge
Apăsat de griji și boli...

Dacă am avea iubire
La masa noastră ar sta
Și săracul  și bogatul
Cu Iisus alăturea...

Dacă am avea iubire
N-am bârfi pe cel căzut
L-am lua frumos de mâna
Să vadă ce a pierdut

 I-am arată calea, viața
Care este în Hristos
Dobândind averi în Ceruri
Având sufletul frumos...

Dacă am avea iubire
Am umple lumea de bine
Pe pământ n- ar mai fii  ură
Și-am stârpi orice minciună..
Dacă am avea iubire
Am trăi în armonie
Ca prunci cei noi născuți
Am primi doar bucurie...


 
Foto:internet

                                      



















Noi ce păcate,avem Doamne?

Noi ce păcate,
avem Doamne?
Că pe pământ
 ne-am născut
Suntem desculți
morți de foame
 apă, de mult n-am  avut...

Noi ce păcate,
avem Doamne?
Că trăim în cași
 din lut
Și- adăpostiți,
 la sânul mamei,
 E tot ce-aveam
 pe acest pământ...

Noi ce păcate,
avem Doamne?
Că trec rachetele
 în zbor
Și gloanțele
 taie în carne
Noi cui mai spunem...
nu-i ușor?

Noi ce păcate,
avem Doamne?
Că suntem
bătuți de soartă
Chiar de trăim
 murim de foame
Și nu mai știm
 nici  de tată...

Noi ce viitor,
avem Doamne?
În lumea noastră ce trăim
 Căci viața noastră
praf pe betoane
 Atunci
când de razboi
 ne adăpostim...

 (Pentru copii din Africa!)
                                                       Foto: Internet

O soartă grea

Ne-am trezit în stradă ,
după o viață întreagă
Ne-a ars căsuța noastră,
ce ne era dragă
Ne-am adunat haine
Doar  câte- au rămas
 Cu ochii în lacrimi,
fără putere-n glas...

 Am plecat cu copii,
destul de speriată
Am stat câteva zile
 la o rudă, de pe tată
 Dar moșul bătrân
 și fără ajutor
 Se plângea întrun
  nu-i e ușor...!

Am înteles atunci
că îi sunt povară
Am luat copii
 și- am pleca
 spre seară
Pe străzile pustiite,
la un colț  de drum
Cu copii lângă mine,
Iar  visele  scrum.

 Acum,
 ne adăpostim
în cutiile
din cartoane
Străm cu zilele murdari,
dormim pe betoane

Am uitat de acum,
gustul de mâncare!
Ne dorim o casă
Mică, nu prea mare!







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LANSARE DE CARTE - POEZII DIN CARTEA SUFLETULUI - Autor ELENA-CONSTANȚA ADĂMUȚ

  ÎNTÂLNIRE LITERARĂ     Buna ziua și bine v-am gasit, dragi locuitori ai orașului Aninoasa! Înainte de toate, gasesc de cuviință să mă prez...