Ion CUZUIOC
„STUDENTA”
(PROZĂ SCURTĂ)
Eleonora
lui Ştefan Căruntu n-a luat admiterea nici
după a treia încercare.
– Am să te urzic, am să-ţi fac pielea beşici, am să te pun la ungher şi ai
să-mi stai ca o icoană, o fulgera dintr-un colţ al camerei tatăl ei.
– Ai mai
auzit una ca asta! ? făcu lelea Maria, mama
Eleonorei, abia trăgându-şi sufletul, puchioasa lui Vasile Ciuntu a intrat la
„agriculă". Da iaca a noastră...
– Apu' eu n-am prisacă să duc miere cu căruţa la București, căuta să se
justifice nea Ştefan, adăugând: Neam din neamul lor n-au ştiut ce-i diplomă, da
amu' să mă întreacă el, cârpaciu' şi ofticosu' de Vasile Ciuntu, pe mine,
gospodarul comunei, Ştefan Căruntu? E-he-he! Auzi, tu, fa? se
îndârji tatăl la fiică-sa, chiar amu să-i dai pantofii mâne-ta şi să nu te mai văd
la discotecă!
Eleonora e fată ca toate fetele: drăgălaşă, cu cosiţe, cu ochi căprui. La
discotecă avea succese mai ales la flăcăii tomnatici şi scăpaţi de armată.
Fetele de seama ei erau plecate la învăţătură, iar dintre cele rămase în comună puţine erau
nemăritate, şi Eleonora mai n-avea rivale la dansuri. Dar tatăl ei o ţinea însă
din strâns: la oră ieşea dm casă, la oră şi se întorcea.
În pofida tuturor vorbelor din comună,
nea Ştefan şi lelea Maria hotărâră
cu orice preţ să-şi vadă fiica admisă la institut. Găsiră de cuviinţă să-şi oblige odrasla să roadă
cărţile, însă gândurile o purtau pe Eleonora cu totul în altă parte. Citea o pagină din carte, apoi se oprea, aruncându-şi ochii în sus,
meditând la cine ştie ce, ori ascultând cum cântă muzica la discotecă.
Şi s-a întâmplat că în toamna aceea în una din duminici a venit în comună pe ospeţe
Andrei Parolea c-un student de la Politehnică, ambii fiind în anul
întâi. Şi de unde până unde, Andrei, care învăţase într-o clasă cu
Eleonora, o prezentă pe aceasta colegului său. În prima seară, la poarta
Eleonorei, studentul i-a promis că o face studentă chiar în anul următor.
Eleonora, să creadă, să nu creadă, dar din ziua aceea îl aştepta în
fiecare duminică. Odată chiar i-a propus şi bani de drum. Studentul, însă,
se ţinea cavaler, căci mai lucra paznic de noapte la o grădiniţă. O duminică, două, trei, şi
se legă între ei o prietenie la cataramă.
Femeile din sat au început s-o vorbească de rău pe Eleonora, dar lelea Maria le răspundea să n-aibă
grijă, că acolo la institut aşa-i
legea: ori te dă afară de la învăţătură, ori te însori cu fata. La Crăciun
studentul îi dărui Eleonorei cercei de aur şi o avertiză să nu-şi facă probleme, că totul va fi bine. În
ajunul sărbătorii de Crăciun şefa poştei dădu zvon prin comună că fata lui
Ştefan Căruntu se mărită cu studentul
cela de la Politehnică. Nu mult după aceea se jucă şi nunta.
–Apu', măi Ştefan, poţi să stai fără grijă că fata ţi-i studentă de amu', îl băteau pe
umăr nuntaşii după colţul casei.
Dar nu ştiu cum se întâmplă că toamna, când trebuia să plece să susţină examenele
la institut, Eleonora avu copil. Până studentul a terminat institutul, ea
i-a făcut doi băieţi şi o fetiţă. Pe urmă, când soţul a venit să lucreze în
comună ca inginer, Eleonora i-a mai dăruit încă trei copilaşi.
– Apu', măi Ştefan, nu te scârbi: o casă de copii e mai ceva ca un institut!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu