Povestea Anotimpurilor
de Maria Tomița Corini
Primăvara dulce fată își găsi locul sub soare, Iarna îi zări barizul îndrăzneței dulce floare, ghiocelu-n dimineață, se pornise către zare, însă Iarna înfuriată a trimis crivățul care trebuia ca să oprească, acea creștere de viață, crivățul îl biciuise cu săgeți pline de gheață! Însă micul ghiocel sub acea albă zăpadă, nu venea el singurel ci cu ghiocica dragă. De mânuță două flori prea frumoase-n joc de viață, vin s-aducă Primăvara, să topească flori de gheață, o comoară a Iernii – zestre, gerul le pune-n ferestre... Greu se vede Iarna dusă, foaaarte greu, dar în sfârșit se lasă-nvinsă, când coboară colo-n zare soarele care tot sare, peste văi, lunci și ogoare, și-amețește Iarna care, uită-acum așa cum este, se topește ca-n poveste, se transformă-n pârâiașe și mai mici și uriașe. Astfel Primăvara fată se împrăștie îndată, peste câmpul însorit unde soarele-a pornit razele să și le-nșire și să dea lumiii de știre, c-au plecat zăpezile și-au venit căldurile. Ghiocei și viorele țes covoare prin vâlcele, pomii iată înfloresc, albinuțe se trezesc, serenade-n glas de broaște iar natura se renaște și în zgomot viu de viață, oamenii în dimineață se salută ne-ncetat și își doresc cu-adevărat pace, liniște, lumină, zilnic Domnului se-nchină, pentru sfântul drag cuvânt, pentru mana din pământ...
Pimăvara prevestește, viața care-ntinerește, mai târziu făr'de ocară se transformă într-o Vară. Vară cu cireșe coapte, cu izvoare plin'de șoapte, vișine, căpșune, mure, freamăt dulce din pădure, ploi ce-n grabă câmpul scaldă, cu șuvița sa cea caldă, greierii tot dau concerte, florilor să nu se certe, pentru gala frumuseții, roua vie a dimineții, râd legumele-n grădină, frumusețea lor adună un parfum de plină Vară ce adună lume-afară pe-nserat să facă pace toți copiii să se joace într-o țară fără nume unde viața e minune. Dar si Vara e o doamnă, vrea să plece vine-o Toamnă ce-are brațele-ncărcate cu de toate, cu de toate... Măiestria care-i crește tot frunzișul îl vopsește și-n hambare tot adună bogăția cea mai bună! Toamna este gânditoare, are păsări călătoare, roata vremii se întoarce Toamna uite nu-și dă pace vrea nu vrea pe frunte-adună argintia recea brumă si se toarce-n fir de ploi vrea să plece de la noi, ea cu vântul se întrece locu-i ia, Iarna cea rece, vine iute și-nțepată Iarna noastră deocheată, cu alai de fulgi vioi, ne îmbracă-n straie noi și-o s-o țină astfel iară, până hăt în Primăvară. Timpul face tic-tac-tic...nimeni n-a-nțeles nimic, timpul pare-a fi o roată, tot învârte viața toată are clipa ce o naște, lumea care o cunoaște , de se coace cu încetul, calendarul și caietul le tot scade le adună zi de zi , lună de lună iat-așa se-nvârte-o roată în poveste așezată.
25 septembrie 2018 ora 00:15min.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu