Ion CUZUIOC
BIROUL DE INFORMAŢII
(proză scurtă)
Astăzi lumea e plină de informaţii. Deschizi televizorul – informaţii,
aparatul de radio – la fel; răsfoieşti ziarele, revistele –informaţii şi iar
informaţii, câtă frunză şi iarbă: externe, interne, curiozităţi etc.
Vrei – şezi în fotoliu, vrei – tolănit în pat cu
ceașca
de cafea pe noptieră şi priveşti la televizor ce se mai face în lume. Poţi să
te întinzi şi în cada cu apă până la gât în spuma de săpun. Vă imaginaţi,
dumneavoastră, şezi întins în cadă, iar în spate te gâdilă şuviţa de apă caldă, ce ţâşneşte din
furtun, provocându-ţi o plăcere nemaipomenită, mai ales după o răceală sau chiar
dacă te-ai ales cu o radiculită. Vrei, întinzi degetul mare de la picior spre
robinet, sporind sau reducând intensitatea curentului de apă fierbinte, mai
sufli din nări, bălăceşti bulbucii de spumă de săpun, iar tranzistorul te
poartă dintr-o ţară în alta: în săli de concerte, pe stadioane sau chiar şi pe câmpul de luptă, unde e război în
toată legea. Informaţii şi iar informaţii,
iar ziua–ce ziua?! –, dis-de-dimineaţă, în autobuz, în troleibuz, în
metrou, în magazin, pe stradă oameni de toate vârstele cu ziarele în mână. Citesc
pe scaune, citesc stând în picioare, citesc din mers pe stradă. Acum, să vezi, cu
toții stau bunghiți în telefon! Noutăţi şi iar noutăţi, care mai de care. Şi
nu se mai satură lumea de informaţii. De unde, dacă una-i mai curioasă decât alta.
Aşa s-a deprins lumea, cu informaţii, că de la un timp încoace singură chiar a
început a născoci informaţii. Iată, chiar în casa noastră cu 108 apartamente. Circulă
informaţiile de la un apartament la altul. De cele mai multe informaţii, însă,
dispune Agripina Năsăloaie, femeie cu o casă de copii şi care mai că nu
lucrează nicăieri. Lucrează o lună, două şi iarăşi pleacă în concediu de
maternitate. Iar omul, când şade mai mult acasă, sigur că-i la curent cu
toate celea ce se petrec în curtea blocului şi chiar în unele apartamente. Vii
la prânz acasă, iar la scară te întâlneşte Agripina Năsăloaie, informându-te că
şi soţia
a luat pâine, sau te întorci seara de la serviciu, iar ea te bucură că ţi-au venit
oaspeţi de la ţară. Ba mai mult decât atât. Doreşti să afli când o să
vină cu concertul Loredana Groza, îndrăzneşte şi întreab-o pe Agripina
Năsăloaie. Tot ea poate să te informeze, când va fi apă caldă sau când o să
se întrerupă căldura în apartamente. Cu alte cuvinte, ea-i un fel de birou de
informaţii al blocului. Odată, vecinul de la etajul trei cât pe ce n-a fost luat la poliţie, că şi-a
ofensat soţia, dar noroc de Agripina Năsăloaie, care a mărturisit că sărmanul
de vecin nici să deschidă gura în faţa soţiei sale nu îndrăzneşte. Te-ai fi mirat,
dacă vreun eveniment oarecare din bloc sau chiar şi din casele învecinate să aibă
loc fără a trece prin urechea şi ochii „biroului nostru de informaţii”.
Locatarii de la bloc într-atâta se deprinseseră cu Agripina Năsăloaie, că era
destul să lipsească dumneaei vreo zi de acasă, mă rog, cine n-are voie să se ducă
şi prin ospeţie pe la rude, prieteni, apropiaţi, căci îi şi simţeau lipsa. Dacă
se mai reţinea vreo zi, două, toţi se nelinişteau: „Oare ce s-o fi întâmplat
cu Agripina Năsăloaie? Poate o fi bolnavă? Sărmana de ea”. Şi aşa treceau zilele, până când
Agripina Năsăloaie, nu se ştie de unde, dar auzise, chipurile, că peste câteva
zile se aşteaptă un mare cutremur. Într-un scurt timp noutatea „biroului de
informaţii" cuprinse tot blocul. Multora această noutate pe-o ureche
le-a intrat şi pe alta le-a ieşit. Dar s-au găsit şi unii, care au luat în
serios informaţia neoficială, ba, impunându-le altora ne creduli: „Ce, n-o ştiţi pe
Agripina Năsăloaie? Când s-a mai auzit să ne inducă ea în eroare
vreodată?" De auzit nu s-a auzit, şi o parte din vecini s-au dedat
panicii. Chiar a doua zi au luat şi aşa, tam-nisam, au scris repede la
serviciu să li se dea concediu. Dorinţa le-a fost pe loc satisfăcută,
căci era timp de iarnă. Şi aşa unul câte unul, o bună parte din locatarii
blocului au plecat la ţară sau în alte oraşe, aşteptând să treacă cutremurul.
Cutremurul, însă, de unde să treacă dacă nici nu a început! Savanţilor le mai
trebuiau încă mulţi posmagi să mai rumege până vor prezice cutremurul. Dar a
trecut şi concediul şi refugiaţii din nou şi-au făcut apariţia pe la casele lor. Din ziua
aceea nimeni n-o mai întreba pe Agripina Năsăloaie ce mai nou se
aude, dar nici dumneaei nu se prea străduia să dea ochii cu
vecinii. Nu trecu mult şi Agripina Năsăloaie, conform legilor, primi o
altă locuinţă mai mare, în alt sector al oraşului. In locul ei trecu o
familie tânără. Se făcu linişte în blocul nostru. Oamenii, însă,
tânjeau grozav după informaţiile Agripinei Năsăloaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu