ION CUZUIOC - R. MOLDOVA - UN SOMN FANTASTIC (proză scurtă)

Ion Cuzuioc

UN SOMN FANTASTICION 

  (proză scurtă)

Mă trezesc eu într-o bună dimineaţă, că chiar bună a fost, mă uit prin fereastră la soarele care abia îşi iţea razele de după orizont, şi-mi zic: o zi minunată va fi.

Ies din casă. Abia deschid uşa, c-o şi văd la scară pe vecina Catinca:

– Bună dimineaţa, domnule Ionescu! Cum vă simţiţi? Bine, nu-i aşa?! Vă doresc să vă petreceţi ziua cât se poate de bine!

– Sunt măgulit de cuvintele dumneavoastră, recunosc eu. Vă doresc la fel de bine să vă treacă ziua.

Uluit de cuvintele vecinei, nici n-am observat cum, în loc să iau autobuzul, am oprit un taxi.

– Bună ziua! Vă rog, luaţi loc. Unde să vă duc? mă întreabă taxistul plin de calmitate. La gară sau la aeroport? Poate până în centrul oraşului?

N-am stat mult pe gânduri şi 1-am rugat să mă lase la o cafenea.

E timpul dejunului.

–Tinere, nu uitaţi să luaţi restul. Poftim nouă bănuţi.

Intru în cafenea.

– Poftim, poftim, treceţi. Mai cu îndrăzneală. Poftim lângă fereastră. Masa e liberă... O clipă, să schimb florile. Aşadar, vă ascult.

Ce-aţi dori să mâncaţi? Clătite sau blinii cu miere? Ceai cu lămâie sau cafea? Îmi propune chelnerul.

– Şi una, şi alta, mă pierdui eu.

Cum am dejunat, n-am să vă povestesc. Emoţii am avut suficiente.

Cu acelaşi zâmbet şi urări de bine m-a petrecut la uşă chelnerul. N-ar strica o ţigară, gândesc eu. Trec pe la tutungerie.

– Ţigarete cu filtru sau fără? Vă sfătuiesc să fumaţi, „Cleopatra”, îmi propune vânzătoarea de la chioşc. Nişte ţigarete minunate. Eu de astea fumez. Câtă aromă, câtă plăcere!... Fumaţi, fumaţi sănătos!

Mai treceţi pe la noi!

Prânzul am hotărât să-1 iau la o cantină studenţească. Poate aici voi mânca în voie, deprins cu reproşurile bucătarilor, ale casieriţei şi, bineînţeles, ale dereticătoarei. Şi ce credeţi dumneavoastră? Nu mi-a mers. La fel de binevoitor şi cu amabilitate am fost servit. Bune zile trăiesc studenţii, n-ai ce zice.

Mă uit la ceas, e timpul meciului de fotbal „Steaua" (București) – „Bavaria” (Germania). Fără multă râvneală mi-am procurat bilet. Mă aşez la locul cuvenit şi privesc ca la un spectacol adevărat. O lovitură puternică, un truc al fotbalistului şi amatorii balonului rotund aplaudă, de parcă s-ar fi aflat la balet, dar nu la fotbal.

După meci ne felicitam reciproc cu prilejul frumoasei victorii a echipei noastre şi plecăm pe la casele cui ne are. O sută de grame? Au trecut timpurile celea. Seara hotărâsem să iau cina la restaurant, dar mi-am adus aminte că vecina Catinca mă invitase să cinăm împreună şi, m-am gândit eu, că n-ar fi cazul să-i amărăsc dorinţa bunei mele vecine.

Acasă, entuziasmat de aşa o zi, am decuplat radioul, am stins lumina şi m-am culcat în pat. Dar... a şi sunat deşteptătorul. E timpul să mă trezesc. Păcat, aşa un vis o dată în viaţă îl poţi vedea. Într-un somn fantastic.